Bursa vorbelor: „Nu-i vreme de gandit”

Desi au trecut ani buni de cand suntem „liberi”, ca deh, „ii democratie”, inca nu ne-am gasit leacul pentru spiritul de turma. Oamenii inca iau decizii dupa ce se sfatuiesc cu vecinii, femeile din sate se prezinta cu numele sotului (ex: Vasile Bleaga) si nu in ultimul rand, optiunile se schimba spontan daca „sa da un kil de zahar si unul de oloi”. Baiul e ca in momentul in care „nu sa mai da”, lucrurile se schimba cu 180 de grade si toata turma se duce cu altul pentru simplul fapt ca promite mai frumos. Oare vom trai vreodata ziua in care vom vedea 50 de oameni de pe o ulita ca au coloana vertebrala si isi vor pastra convingerile si principiile chiar daca le vine unul in batatura si le striga „sa arunca salam din camion!”. Problema e ca in varianta in care oamenii sunt luati la intrebari dupa ce se consuma un act umilitor, jalnic sau josnic, ei nu se simt cu nimic vinovati ca s-au resemnat din timp cu „ase o facut si vecinu’” sau se imbraca in armura faptului ca „ase o zas ala”. Poate n-am mai vorbi despre acestea daca s-ar intampla un lucru simplu: cei care au cea mai mica indoiala ca sunt masa de manevra – sa gandeasca de doua ori inainte sa actioneze o data. Dar oare sa fie „tomna musai” daca nu mai ai timp cand iti vine omul „pa tarnat” si-ti striga „hai fuga, ca Todor si-o luat deja tri kile de zahar pantru o sangura semnatura!” Ioana LUCACEL