Bursa vorbelor

Saptamana trecuta, americanul Thomas Schelling si israeliano-americanul Robert Aumann au primit Nobelul „Economic” pentru teoria lor privind „decizia interactiva”. Cei doi au explicat conflictele economice, cum ar fi razboiul preturilor sau razboiul comercial. O tampenie! Cat de relevant poate sa fie un Nobel pentru Economie intr-un oras in care directorul de la Directia de Munca este un fost profesor de socialism stiintific, iar cel de la „Somaj” este un fost inginer minier, somer de vreo trei ori, fara o slujba importanta in sectorul privat, acolo unde criteriul principal este performanta. Alexandru Bondrea (directorul de la „Somaj”), prezent zilele trecute intr-o emisiune la Axa TV, a demonstrat ca, pe langa carentele sale profesionale, se bucura si de incapacitatea intelectuala de a-si ordona logic gandurile. Daca ar fi avut cele mai elementare notiuni de economie, probabil si-ar fi amintit de Adam Smith si conceptul neoclasic de valoare, care subliniaza o anomalie in teoria valorii bazate pe utilitate. Smith a stabilit ca exista bunuri folositoare, cum ar fi o garderoba personala (la imbunatatirea careia a recurs Bondrea, cand a ajuns in functia de director al AJOFM Maramures) cu o functie valorica mica si ca exista bunuri aparent nefolositoare, cum ar fi cartile, cu o functie valorica mult mai mare. Daca, in cei patru ani de directorat, Bondrea ar fi investit in pregatirea sa profesionala cel putin cat a investit in vestimentatie, azi ar fi fost mai mult decat o blonda a sistemului politic. Si ar fi avut si abonament la biblioteca. Mihaela MIHALEA