Bursa vorbelor

“Un nesimtit, Tariceanu asta e un nesimtit!”, urla isteric taximetristul, in timp ce curma dintr-o singura “lovitura” graiul unei dudui care cita la radio din “Declaratia de politica generala a Guvernului”. Desi nu se asteptau la mai mult, probabil cei mai multi dintre romani au reactionat la fel. Dupa o perioada sumbra, in care o parte din tara a fost inecata de ape, iar cealalta secatuita de speranta, prim-ministrul ne vorbeste solemn despre recontructia Romaniei. Dar nu de acel proces complex la care ne-am gandit cu totii, proces ce avea menirea de a ne da o altfel de Romanie, curatata de coruptie, de legi aberante, politicieni incapabili, si saracie. Nu. Tariceanu se referea la un obiectiv mult mai modest: reconstructia zonelor distruse de inundatii. Tonul sau te ducea cu gandul la un mars solemn, la onoare, la omenie. Ori reconstructia zonelor distruse nu e un favor care descinde din generozitatea Guvernului, ci o obligatie morala. Daca se mai poate vorbi de moralitate in Romania. Oricum, in lumea civilizata, fiecare tara trebuie sa-si construiasca un brand. Si cum grane nu prea mai sunt, probabil simbolul care ar “vinde” imaginea Romaniei “afara” ar trebui sa fie o cizma de cauciuc, ingropata in noroi. In noroiul indolentei. Ioana LUCACEL