Bruna de Maramures, exterminata ca rasa

* Locul de nastere al Brunei de Maramures a devenit o vaca buna de muls pentru diferiti potentanti ai zilei si “fermieri” imobiliari * Dintr-o unitate de elita a cercetarii si zootehniei romanesti, Statiunea de Cercetare si Dezvoltare a Bovinelor (SCDB) Sighetu Marmatiei a devenit o paragina care supravietuieste doar din vanzarea de lapte si inchirierea spatiilor. * In schimb, uriasul patrimonial al unitatii a fost retrocedat unor personaje controversate, unii cu legaturi la Guvern, cum este fostul consilier al lui Calin Popescu Tariceanu, Mircea Chertes I Mai mult, lipsa de finantare a statiunii a facut ca si istoria sa aiba miros de grajd. * Monumentele istorice aflate in proprietatea SCBD sunt fie distruse, fie in paragina. Infiintata ca o unitate de elita a zootehniei romanesti, preferata de Ceausescu si inclusa pe lista obiectivelor vizitate de “tovaras” la fiecare popas in Maramures, Statiunea de Cercetare si Dezvoltare a Bovinelor (SCDB) Sighetu Marmatiei a devenit o oaie neagra a agriculturii si o vaca buna de muls pentru baietii destepti, cu apetit pentru afaceri imobiliare. Din cauza lipsei de bani si de interes, din vechea unitate de cercetare a ramas doar un patrimoniu urias, aflat in paragina, un morman de fiare vechi, niste utilaje demne de muzeu si cateva capete de “Bruna”, care traiesc in grajduri paraginite, incredibile. Iar pe mormantul acestei afaceri cu miros de grajd, s-au cocotat diversi potentanti ai zilei si samsari imobiliari care viseaza la cladirile si terenurile statiunii, aflate in “zona de aur” a municipiului de peste Deal. Statiunea s-a “nascut” in 1972, si a fost “botezata initial” Statiunea de Cercetari Zootehnice. Fiind agreata de Ceausescu si pricopsita cu o avere uriasa: peste 2500 de hectare de teren, 320 de angajati, dintre care 60 de cercetatori, 1600 de capete de bovine si niste cladiri uriase, situate la intrarea in Sighetu Marmatiei, “ursitoarele” politice ii prevedeau un viitor de aur. De aici, s-au livrat circa 10.000 de vaci performante in tara, aici a fost obtinut primul taur fara coarne din nastere, aici s-a reusit obtinerea unei rase mixte, pentru carne si lapte. Statiunea avea numeroase laboratoare, dar, conducerea ei spune ca tot nu scotea profit din zootehnie. In schimb, primea un colac de salvare din subventiile Statului si reusea sa-si acopere minusurile din culturile vegetale si activitatile conexe. Dupa Revolutie insa, din cauza cadrului legislativ dezastruos, a lipsei de interes si de bani, din unitatea de elita ceausista au mai ramas 9 angajati si vreo 60 de capete de bovina. Astazi, SCPB nu mai are nicio treaba cu cercetarea, ci seamana mai degraba cu o “ferma-muzeu” si o …agentie imobiliara. Fondurile necesare supravietuirii sunt asigurate din inchirierea halelor si din vanzarea laptelui. Asa, in incinta statiunii s-a ajuns sa se produca in loc de “bruna de Maramures” mezeluri, paine, conectoare, se colecteaza fier vechi etc. Asta, desi unitatea se afla in subordinea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice. Directorul SCPB, inginerul Vinicius Pop spune ca ajutorul de la stat lipseste cu desavarsire : “inclusiv materialul seminal pentru insamantari artificiale noi trebuie sa-l platim. Particularii il primesc gratuit. Noi nu putem accesa nici fonduri europene. In primii ani de dupa Revolutie am putut accesa fonduri, am castigat 5 proiecte, dar apoi minusurile s-au adunat, am acumulat datorii si acum nu mai putem primi finantare. Ultimul proiect a fost castigat in 2006, l-am inceput in decembrie si merge pana in 2010, dar anul acesta ne-au anuntat ca trebuie sa reducem sumele cu 60%, din cauza crizei financiare”. Desi vinde lunar lapte in valoare de 60-70 de milioane de lei vechi, statiunea nu primeste nici subventii de la stat, din aceeasi cauza a datoriilor. Directorul spune ca, personal, nu crede ca se doreste relansarea cercetarii, ci “ingroparea” statiunii in betoane. Practic, SCPB prezinta astazi interes dintr-un singur motiv: patrimoniul urias pe care inca il detine. Desi inainte de 1989 avea peste 2500 de hectare de teren in Sighetu Marmatiei, Tisa, Sarasau si alte localitati aflate in apropierea Sighetului, din cauza revendicarilor, retrocedarilor si ocuparilor abuzive, astazi statiunea mai detine doar o mica parte din “zestrea” primita de la comunisti. Totusi, numai in Sighet, SCPB are peste 200 de hectare de teren, intr-o zona rezidentiala. Asa ca, pe terenul statiunii au inceput sa fie pusi in posesie diferiti potentanti ai zilei sau politicieni cunoscuti. Din datele noastre, printre celebritatile improprietarite pe pasunea statiunii se numara si Mircea Chertes, liberal de frunte al Clujului, fost consilier al lui Calin Popescu Tariceanu si, pentru o vreme, vicepresedinte al Autoritatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor. Acesta are un hectar de pasune chiar in mijlocul Statiunii de Cercetare. Nu a fost niciodata sa vada terenul pe care il are, dar se apropie momentul in care va veni, prognozeaza cei care stiu cum merg lucrurile acolo. De altfel, directorul Pop recunoaste ca statiunea a fost ochita de numerosi “rechini imobiliari” care au vrut sa-si puna banii jos in schimbul unor cladiri sau terenuri. Din fericire sau din nefericire, patrimonial SCPB nu a putut fi inca scos la mezat din cauza unor chichite legislative: “am vrut sa dam primariei o cladire, sa faca un bloc, dar consilierii n-au fost de acord. Terenurile sunt doar in administrarea noastra. Din 2002, au trecut la Agentia Domeniilor Statului care ni le-a dat in administrare. Nu le putem vinde. Era usor de pus la punct statiunea daca puteam vinde 2 hectare de teren. Cu banii astia scapam de datorii si porneam macar de la zero. Dar nu se poate.” SCPB s-a trezit ca primeste ca “zestre” si o serie de cladiri care, dupa Revolutie au devenit monumente istorice. Din cauza aceleasi ignorante si lipse de resurse financiare, si istoria a inceput sa duhneasca puternic a grajd. Unul dintre imobilele aflate in administrarea statiunii era Conacul Szaplonczay Paul din Tisa, transformat peste noapte, din bijuterie arhitectonica intr-un morman de moloz. Desi Pop spune ca platea un om din sat care avea sarcina sa asigure paza conacului, cladirea a fost furata caramida cu caramida de sateni: “Am platit un vecin sa pazeasca conacul si l-au amenintat oamenii. A venit la mine cineva si mi-a spus ca: «in noaptea asta rupe tot, sa se poata fura tabla». Acolo era sediu de ferma si grajd de animale. Si, intr-o noapte, cladirea a fost daramata si furata. Noi nu ne-am putut constitui parte vatamata, pentru ca imobilul figura in acte cu o valoare de 200.000 de lei vechi, care in 2005 era amortizata. Oricum, am primit o adresa de la Judecatorie ca, din cele 6 persoane care au furat, unul a decedat si restul vor plati. Cand si cum, nu stiu”. In Sarasau, o alta casa aflata in proprietatea SCPB, casa Mihaly, are aceeasi soarta. Desi figureaza pe lista monumentelor istorice, imobilul a fost inchiriat unei persoane care a infiintat acolo un …gater si a folosit restul spatiului ca si casa de locuit. In luna iunie, directorul Directiei Agricole, Anton Rohian, a fost la asa zisa Statiune de Cercetare. Imaginile sunt incredibile, chiar si povestite. La intrarea in statiune sta sa cada o poarta maramureseana. In curtea Statiunii era o gramada mare de fier vechi. S-a aflat ca acolo functioneaza o firma de colectare a fierului vechi. Am aflat ca meseriasii fierului vechi mai trag cate o tura prin statiune si mai „colecteaza” de pe acoperisurile unor cladiri fier sau ce a mai ramas din utilajele ce „cresc in balariile ce au invadat Statiunea. Rohian cunostea situatia, dar la fata locului totul pare fara grad de comparatie. Aici a fost Ferma de baza a Maramuresului. Pe o parcela de teren se vad, cu bunavointa, urmele locului unde se organizau expozitii de Bruna de Maramures. Peste tot, balarii si urzici. Fanarul este reprezentat de patru stalpi metalici. In locul unde se faceau furajele combinate este un spatiu gol, sinistru. S-a furat tabla de pe toate cladirile care adaposteau ceva. In blocul unde se facea cercetare, acoperisul este facut praf. Cercetatori nu mai exista. Directorul este de fapt cercetator principal, si mai este o cercetatoare care este si contabila, si secretara si casiera. Cine n-a vazut grajduri in care se cresc animalele etalon ale Maramuresului, nu a vazut nimic. In anul 2009, s-a descoperit o noua modalitate de a curata grajdurile. Gunoiul se arunca pe ferestre. Vacile stau in locuri greu de descris. Peretii sunt scorojiti, sparti, murdari in ultimul hal. Vacile sunt mulse manual. Ce sa mai vorbim de spalat ugerul, de conditii macar omenesti. Viteii se nasc in Maternitatea Statiunii. In fapt, o imprejmuire cu gard spart, rupt, murdar, demn de mila. Afara, sub cerul liber. Fanul este tinut in grajduri, o alta noutate in cresterea unei rase de vaci de elita. Pasind agale apar doi dintre lucratorii de aici. In afara de sefi, mai sunt 7 muncitori care sunt de toate. Unul sta intr-o chichineata de 2 pe 2, ridicata pe ternul de langa Statiune. Nu e vorbaret. „Eu fac de toate. Lucrez de la 5 la 10 seara. Dau de mancare, mulg vacile, le pazesc, fac curat”, a spus cu naduf omul. Directorul Pop explica intr-un moment de sinceritate cum au disparut cele 2500 de hectare de teren. Pamantul nu a fost al Statiunii, el a fost dat in administrare. In 1999, prin Hotararea de guvern 17 s-au luat 760 de hectare de teren. Dupa alti ani, Legea 247 a luat peste 1000 de hectare si s-au dat comunelor Desesti, Sarasau, Remeti, Bocicoi. Statiunea a mai ramas cu 549 de hectare de teren. Pe acest spatiu se fac afaceri cu fan. Vin particularii si cosesc, aduc animalele lor, nu platesc la nimeni. Cel putin, asa sustin cei de la Statiune. O debandada greu de controlat, o afacere greu de inchipuit si greu de urmarit. Am fost in locul unde sunt duse vacile Statiunii. Prima imagine este a unei vaci, din rasa Bruna de Maramures, impresionante. Un exemplar de expozitie, incredibil. Am crezut ca suntem noi rautaciosi si iata ce vaci scoate Statiunea. La fata locului, am dat de adevar. Vaca era a unui satean ce o adusese la pasunat (ilegal, evident). Pentru frumusetea exemplarului se putea ierta infractiunea. Mai incolo, la vreo 50 de metri, pasteau peste 40 de vaci. Unele erau expozitie de coaste, altele erau mai aratoase, dar cu mult sub nivelul exemplarului vazut la intrarea pe pasune. Am vazut si unde erau duse peste noapte. Horror! Mai multe cauciucuri puse pe camp. Aici se aduc vacile peste noapte. Se leaga de cauciucuri. Nu exista nici un jgheab pentru apa. Nimic. Dupa o zi in soarele care parjoleste, vacile unei Statiuni de Cercetare sunt lasate fara apa. Vizita lui Rohian a avut efectul unui dus rece. Dupa o saptamana, fierul vechi din curte a disparut. Au fost taiate balariile si gunoiul de la grajduri a disparut. Se poate face ceva daca vrei, a spus Rohian. Dar problema de fond ramane. Statiunea De Cercetari de la Sighet are datorii de peste 5 miliarde de lei vechi. Directorul Pop ar dori stergerea acestora printr-o Ordonanta de guvern. O situatie greu de inteles, greu de acceptat, de rezolvat. Vinovatii nu sunt doar cei de acolo, ci si cei care au condus agricultura maramureseana in ultimii 20 de ani. Vom reveni. “Eu nu vad niciun ajutor, eu vad altceva. Sigur ca si desfiintarea, cu toate ca ar fi pacat. Dar e vorba de alte interese, nicidecum agricole” - Vinicius Pop, directorul SCPB La Sighet a fost distrusa baza genetica a rasei Bruna de Maramures. A fost distrusa o Statiune de Cercetare de elita. De la 1500 de vaci s-a ajuns la 59 de exemplare, cu vitei cu tot. In grajduri se mulge la lampa cu petrol ca pe vremea bunicilor! Vizitata de Ceausescu si afectata de Cernobal Statiunea de Cercetare si Dezvoltare a Bovinelor din Sighetu Marmatiei era inclusa pe lista obiectivelor la fiecare vizita a lui Ceausescu in Maramures. Directorul Vinicius Pop isi aminteste ca a prins doua vizite ale dictatorului, din 1981 si 1985. Pop isi aminteste ca situatia statiunii a facut mare valva in timpul accidentului de la Cerbnobal, cand, vreme de doua luni nu a avut voie sa livreze lapte, de teama ca acesta sa nu fie “radiat”. Ca sa nu ramana in paguba, in acea perioada statiunea a inceput sa fabrice cascaval. Inca de la inceputul madatului, directorul Directiei Agricole Maramures, Anton Rohian, a incercat sa gaseasca o solutie salvatoare pentru statiunea sigheteana. Rohian spune ca solutia e simpla si nu tine nici de afaceri imobiliare, nici de inchirieri, ci de agricultura: “Evolutia este clara, unitatea de productie trebuie pusa in valoare. Trebuie sa se comunice Academiei care este situatia de acolo si Academia, Comisia de Agricultura a Ministerului trebuie sa ia o decizie. Trebuie judecat la rece, se mai poate creste Bruna de Maramures acolo, se poate gasi un grup de producatori care sa se implice in cresterea vacii! Nu sa facem blocuri, sa crestem vaca! De ce nu s-au inchiriat grajduri pentru cresterea animalelor? Sa vedem ce se intampla”. In mod ciudat, directorul spune ca nu au fost inchiriate grajduri pentru ferme din cauza ca bovinele de la Sighet fac parte dintr-o ferma de “elita” si nu trebuie amestecate cu altele. Numai ca, “elita vacilor” traieste in grajduri paraginite, in conditii demne de Evul Mediu. Ioana LUCÃCEL Nicolae TEREMTUª ioana@gazetademaramures.ro teremtus@gazetademaramures.ro