Broderia ca formă de rezistenţă

O carte deosebită a apărut recent în Baia Mare cu o tematică aparte. Broderia ca o formă de comunicare şi meşteşug în zona minieră Maramureş    

Domeniul abordat de Veronica Szinculics este unul puţin abordat de cercetători, chiar am putea spune că este trecut în derizoriu, deşi piesele realizate de femei şi supuse atenţiei cercetătorului pot spune foarte multe.

Încadrate în categoria ţesăturilor funcţional-decorative şi strict decorative, broderiile prezentate constituie o formă rudimentară a artei populare, regăsită în comunităţile miniere din nordul României, în Maramureş. Dezvoltarea economico-socială a determinat închegarea unor comunităţi existenţiale, cu profil minier, pastoral şi forestier. Considerate utile, broderiile au fost confecţionate în totalitate în gospodărie. Utilitatea lor diferă în funcţie de abordarea culturală. Cele 200 de piese prezentate constituie o colecţie interesantă de frânturi imagistice din viaţa comunităţii miniere. ,,Dacă în cadrul satelor tradiţionale şezătorile constituie un pol important de socializare şi de conservare, în comunităţile miniere, greu încercate de duritatea muncii subterane, nu vom întâlni seri calme, cu femei firave care lucrează la războiul de ţesut. Broderiile sunt cusute în cadrul gospodăriei. Cu trecerea timpului, sistemul socialist dă o altă notă tradiţiei şi impune reguli de socializare în masă. Se creează grupuri mici, la nivel de comunitate, care în timpul liber, în faţa blocului sau a casei cos pe pânză sau lucrează cu croşeta. Accesul la o formă organizată de socializare, staţiunile balneoclimaterice oferă cadrul ideal continuării acestei îndeletniciri. Putem aprecia că acesta este momentul în care ţesăturile capătă o altă formă şi temă. Cusute în totalitate cu fir de bumbac, noile ţesături mai păstrează doar elementele simbolistice.

Un aspect de istorie colectivă a unei ,,meserii care a învârtit în jurul ei destine; a minerului cu a lui meserie, a mineritul cu a sa istorie, a femeii, care, cu toate că societatea îi va atribuii rolurile principale de mamă, soţie şi muncitoare, nu va avea niciodată privilegiul de a fi în primul rând.

,,Asupra acestora Veronica Szinculics s-a aplecat cu răbdare. Provenită dintr-o familie de miner, cunoscând fenomenul din interior, prezentarea este cu atât mai interesantă.”, a spus Janeta Ciocan de la Muzeul de Etnografie.