Brazilia și sistemul de sănătate

Aproape fără excepție, când am avut nevoie de asistență medicală, am mers la serviciul de urgență. Numărul redus de medici și faptul că salariile sunt mizerabile îi îndeamnă pe aceștia să ofere asistență în varii spitale și clinici ca să câștige un venit decent și în acord cu nivelul de școlaritate pe care îl au și în care au investit timp și bani. Cum îi afectează asta pe pacienți? Ei bine, ori nu este medic, ori este medic la clinicile ce mimează un fel de “doctori de familie”, dar sunt atât de înglodați în fișe și pacienți programați la consult, încât nu mai este loc, nu mai este răbdare și ne trezim din nou la urgență. Cunosc deja, cel puțin din vedere, toate recepționistele de la spitalul municipal, iar paznicii deja îmi strigă copilul pe numele mic. Nu toate momentele în care am avut nevoie de medic s-au înscris în categoria urgențe, dar dacă e vineri, de exemplu, nu este niciun alt punct de asistență la care să faci apel. În plus, mai e paranoia mea de mamă care nu se pricepe la medicină tropicală și nu vrea să riște ca o bubă sau o febră 39 să degenereze, potențată de călduri extreme și acces redus la servicii de specialitate, în vreo infecție ce poate cauza complicații grave. Ei, după ce te examinează medicul de la urgență, primești sfaturi, o rețetă și eventual o trimitere la un medic de specialitate. Trimiterile sunt o durere de cap continuă. În primul rând, nu poți face programare direct la spitalul unde vei fi consultat. Trebuie să mergi la Secretariatul de Sănătate ce e reprezentanța municipală a Ministerului Sănătății și ei preiau datele tale, trimiterea și apoi... Dumnezeu cu mila. Poate prinzi un loc luna asta. Eu am o trimitere la ORL, din cauza unei amigdalite agasante încă din decembrie anul trecut, au zis că mă vor suna când medicul are loc de mine, e mijloc de februarie... La ginecolog, te poți duce o dată pe săptămână la noi în oraș, miercurea. Programarea o faci la Secretariatul de Sănătate. Ajungi miercurea la spital și intri abia după ce au fost consultate gravidele și femeile de la țară. Tot respectul pentru asta, dar nu ar strica să facă recepționistele un pic de aritmetică, să se stabilească o durată medie a unui consult și să îmi spună mie, nici gravidă, nici de la sat, să vin de la orele 14, nu de la opt dimineața. Ar fi perfect în regulă. Dar nu... Ei dacă ginecolog e doar o dată pe săptămână, programare la ultrasunete se poate face doar o dată pe lună, într-o zi stabilită... la Secretariatul de Sănătate. Eu ratasem momentul cu o diferență de vreo trei zile în decembrie, așa că mi s-a spus să vin în 11 ianuarie, dimineața, că ei deschid la opt și e bine să fiu deja acolo. Am mers pe 11 ianuarie, la opt fără zece. Poarta fusese deschisă cu o vreme bună înainte și înăuntru, în curte, nu se putea arunca un vârf de ac. Încă o precizare, doar primele 100 de femei, în ordinea sosirii, vor avea loc la ultrasunete în luna respectivă... estimativ, eram cel puțin 150. ªi după mine, șotâncăind, au ajuns gravide, probabil de la sat, care nu au avut dreptul la a marca ecografia miercurea când au fost la ginecolog, au trebuit să aștepte și să mai cheltuie timp și bani care nu sunt mulți să se transporte cum or putea, pe drumuri nisipoase, pentru a marca un examen cu ultrasunete. Am ieșit discret, dar plină de indignare și am mers în căutarea unei clinici particulare ce face ecografii. Am găsit-o, costă echivalentul a 35 de euro, mergi la opt să faci fișa și în funcție de câte femei sunt înaintea ta, ți se spune la ce oră să vii. Între timp, pe pagina de web a prefecturii a apărut fabuloasa știre că Secretariatul municipal de Sănătate e între primele o sută din țară ca eficiență... Si primarul care și-a pus nevasta în funcția de șefă la respectivul secretariat o fi și mândru de asta. Dacă faci o entorsă, te-ai nenorocit. Te trimite la raze X. Este un laborator în oraș, dar mama unei fete cu piciorul rupt, ce aștepta cu noi la ortopedie, ne-a spus că doctorii nu văd prea bine pe filmul de la clinica locală, trebuie să meargă într-un oraș mai mare, cam la o oră și jumătate de mers cu mașina... Infirmul dintre noi, partenerul meu de viață, a primit chiar oferta de la ortopedist să meargă împreună cu el cu mașina la raze în orașul nu tocmai vecin. Ce noroc, ne-am gândit, mai ales că era sâmbătă și nu tu autobuze. Medicul urma să rămână la clinica cu raze X “clare”, iar Bruno urma să se întoarcă cu tatăl fetei cu picior rupt care urma să își ducă odrasla acolo puțin mai târziu. Din discuția avută cu medicul, s-a spulberat un pic din mitul Lula. Lula e fostul președinte, eroul care a scos milioane de brazilieni din sărăcie lucie și a mai ajutat alte milioane să se transforme într-o clasă medie ce își permite să cumpere o casă. Poveștile despre el spun că ar fi luat de la bogați și ar fi dat săracilor, poporul îl adoră. Ortopedistul însă spunea că președintele-erou a ruinat învățământul și sănătatea în timp ce oferea ajutor social săracilor. Ideea potrivit căreia ar fi un președinte haiduc nu stă în picioare, argumentul că ar fi luat de la bogați ca să dea săracilor continuă să fie unul pueril și nefondat și se vede. Pe când milioanele de asistați social așteaptă la coadă să își scoată banii, medicul în cauză se plângea că a trebuit să prepare un ghips ce putea să nu fi fost adecvat uzului medical, nu avea de unde ști, asta a cumpărat primăria din bugetul primit, cât mai mult și mai ieftin, nu contează că nu există nici o referință despre producător. Dar asta nu a fost nici pe aproape atât de solicitant ca și momentul în care aerul condiționat în sala de operații a încetat să funcționeze în timpul celei de a 17-a operații din ziua anterioară. Încercând să continue intervenția, medici și asistente, luptând să nu permită broboanelor de sudoare să cadă pe bolnav, se întrebau cum se poate să trebuiască să lucreze în asemenea condiții. Noroc că a fost ultima operație pe ziua respectivă. Dar e cert, ceva e în neregulă cu sistemul de sănătate. Există opțiunea planurilor de sănătate, cel mai bine caracterizate ca un fel de sistem rudimentar de asigurare de sănătate unde asiguratul plătește lunar o sumă de bani, indiferent că are nevoie sau nu de asistență medicală. Spun rudimentar, pentru că nu are prea multă logică și folos pentru pacienți. De plătești mai puțin, acoperă doar răceli și gripe tratate la clinica locală, iar când ai nevoie de asistență ce nu se găsește în apropiere, plătești extra, plus transport. De acoperă afecțiuni mai grave, plătești mai mult, mult mai mult, speri în același timp să nu ai nevoie să îl folosești și dacă urgența totuși se întâmplă, la tine acasă, spitalele locale nu pot oferi asistență că nu sunt atât de specializate. Si ai în continuare problema transportului. Eu nu aș ști de unde să încep reforma sistemului de sănătate brazilian, sper doar să nu avem nevoie de doctori. Ah, razele X au ieșit bine la spitalul din orașul nu tocmai vecin. Foarte clare, căci aparatul era nou, tocmai cumpărat și trebuia plătit... de către pacienți.