Bratele ridicate spre cer – Rugaciunea

Tema centrala de astazi este rugaciunea. Cristos ne indeamna sa avem incredere ca vom fi ascultati in rugaciunile noastre. E o meditatie consolanta care trebuie sa ne umple de bucurie senina. Din prima lectura am aflat ca Dumnezeu salveaza poporul sau prin intermediul rugaciunii lui Moise, datorita bratelor sale ridicate spre cer. Iata puterea si forta rugaciunii! Cat de mult ar trebui sa actualizam aceasta rechemare! Toata lumea are nevoie sa se roage, mai ales in lumea de azi, la criza de valori la care asistam… in momentele de disperare in care a ajuns societatea, politicienii, chiar si Biserica… in criza familiilor dezbinate, incercate… in criza in care a ajuns omul mileniului trei: batrani ramoliti, tineri blazati, copii maltratati si contaminati, muribunzi disperati… Si nu mai spun mai departe!... E clar, este foarte clar ca toate acestea se datoreaza si lipsei de rugaciune. Sunt necesare, mai mult decat oricand, cele doua brate ridicate spre cer… sunt necesare mainile impreunate… Trebuie sa ne rugam. Fara rugaciune nu se rezolva nimic. Rugaciunea a scazut ingrozitor in aprecierea credinciosilor. Puterea rugaciunii Dupa al doilea razboi mondial, sovieticii au ocupat si Austria, unde au vrut sa instaureze comunismul. Austria – tara manastirilor – era sa devina o tara comunista. Rusii promisesera sa se retraga din Austria dupa terminarea razboiului. Dar nu s-au grabit… Austriecii au intreprins diferite demersuri in incercarea de a scapa de ciocan si nicovala, de teroarea rosie… Nicio miscare! Intr-o zi, un calugar benedictin din Mariazell i-a chemat pe austrieci la rugaciune. Milioane de austrieci au inceput sa se roage pentru a scapa de rusi. S-au rugat in taina in biserica, in familii…si intr-o zi au observat ca rusii se duc catre casa… Austria a fost salvata de o nenorocire prin forta rugaciunii – spunea cancelarul lor de odinioara. Astazi primeaza goana dupa actiune, activitate, preocupari de tot felul… Si unde am ajuns? La disperare! Lumea de azi a uitat ce scrie psalmistul: „Daca Domnul nu construieste casa, zadarnic se obosesc constructorii.” (Ps. 126). In zadar ne obosim sa construim, sa problematizam, sa discutam, sa facem politica, sa facem planuri… nu sunt decat monoloage sterile. Trebuie dialog, inclusiv cu Dumnezeu, trebuie sa ne rugam. Rugaciunea nu este pierdere de timp, nu este ceva narcotic pentru suflet, nu este refuzarea responsabilitatii. A te ruga inseamna – asa cum spune Alexis Carrel, marele convertit si laureat cu premiul Nobel – „a intra in jocul lui Dumnezeu, a intra in rezolvarea problemelor mici si mari…” Cei care nu inteleg toate acestea sa mai repete inca o data ceea ce a spus Isus in parabola de azi: „Dumnezeu le va face dreptate curand!” Iata un alt punct care ne da de gandit: trebuie sa fim perseverenti si sa avem rabdare in rugaciune. Rugaciunea nu este ca si o masina automata care functioneaza cu butoane si imediat. In rugaciune trebuie sa avem rabdare. Trebuie sa ne fie foarte clar un lucru: Dumnezeu vede totul prin prisma vietii vesnice, mai ales cand este vorba despre suferintele celor drepti si rautatea celor viciosi. Rugaciunea necesita o mare doza de credinta. Isus nu le adresa nici doua vorbe celor care nu aveau credinta. In schimb, celor care aveau credinta le-a indeplinit toate dorintele si capriciile. Sa nu spunem ca Dumnezeu ne-a parasit... Sa nu spunem ca Dumnezeu nu ne asculta, sa nu spunem niciodata ca Dumnezeu ne-a parasit. Rugaciunea este un dialog intre om si Dumnezeu. Dumnezeu ne vorbeste in mai multe feluri: - In intimitatea inimii. Intotdeauna si tuturor. Prin glasul constiintei, prin inspiratiile sale. Constiinta este glasul lui Dumnezeu si acel vierme care, asa cum spune Cristos, nu va muri niciodata, nici chiar in iad. - Dumnezeu ne mai vorbeste despre revelatie. Sfanta Scriptura – spune Conciliul Vatican II – este VERBUM DEI, adica scrisoarea lui Dumnezeu catre oameni… Catehismul nu poate lipsi din viata noastra nici la varste inaintate. Prin catehism intelegem mai bine scrisoarea lui Dumnezeu – Sfanta Scriptura. - Dumnezeu ne vorbeste si prin Isus Cristos. Cristos este Cuvantul intrupat, adevarul absolut, plinatatea adevarului vesnic. Nu horoscopul, nu zodiile, nu yoga, nu lucrurile paranormale, nu zeii pot sa mantuiasca, ci numai unul singur: Isus Cristos. - Dumnezeu ne vorbeste si prin Biserica Sa. Isus a intemeiat o Biserica, un magistru viu de care trebuie sa ascultam. Iata bunatatea, milostivirea si iubirea lui Dumnezeu. De rugaciune avem nevoie O doamna bine imbracata, frumoasa si bogata, s-a dus la Sf. Francisc de Salle si i-a spus: „Parinte, noi avem de toate. Am un sot bun si ne iubim, avem trei copii minunati, avem bani, avem tot ce ne trebuie in casa si totusi nu suntem fericiti…De ce?” Preotul a intrebat: „Sigur aveti de toate in casa?” „Da – a raspuns femeia – nu ne lipseste nimic.” „Carte de rugaciuni aveti?” – a intrebat preotul. „Nu avem.” – a raspuns femeia. „Asta nu avem” „Vedeti – a spus sfantul – mergeti si cumparati o carte de rugaciuni. Fiindca de rugaciune aveti nevoie.” Sa mergem si noi acasa cu acest gand: trebuie sa ma rog si eu, si sotul si sotia si copiii si batranii si cei sanatosi si cei bolnavi. Trebuie sa ne rugam cu totii. Am auzit ce a spus Isus: „Cand fiul lui Dumnezeu va veni, va mai gasi oare credinta pe pamant?” Stiti cand va veni sfarsitul lumii? Atunci cand nimeni nu va mai crede si nimeni nu se va ruga!!! Heinrich Francisc