Bondrea, un precedent penibil!

Pentru prima oara in istoria presei libere, directorul unei institutii a Statului a convocat o „conferinta de presa” nu pentru a prezenta activitatea institutiei, ci pentru a ne invata cum sa scriem. Socul unei premiere penibile! Pentru prima oara in istoria „conferintelor de presa” din Maramures, subiectul a fost un atac personal al unui director dintr-o institutie publica la adresa unei publicatii. Directorul, „lovit in amorul propriu”, a convocat o conferinta de presa pentru a demola „neadevarul” pe care GAZETA de Maramures il scrie despre el. De regula, in aceste „conferinte de presa” (corect „cu mass media”), multe fiind parodii proaste, conducatorii institutiilor deconcentrate isi lauda minunatele realizari pentru ca, a doua zi, sa decupeze din ziare articolele laudative pentru completarea „mapei care trebuie trimisa la Bucuresti”. Precedentul a fost creat de prost-sfatuitul Alexandru Bondrea, directorul executiv al Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca Maramures (AJOFM). Sceneta cu Bondrea A dat buna-ziua, probabil si-a frecat multumit palmele observand ca sala era arhiplina, ca toti reprezentantii mass media din Maramures erau prezenti (cu o zi inainte li se ceruse inclusiv confirmarea telefonica!), si a distribuit, scurt, niste mape subtirele „cu toate informatiile despre activitatea din ultima perioada a institutiei”. Apoi, directorul executiv al AJOFM, Alexandru Bondrea, pozand in victima, a prezentat „subiectul conferintei”. Primul soc: nu fusesem convocati pentru rata somajului din judet sau problemele institutiei, ci pentru rezolvarea unei probleme personale a directorului! “Dupa cum ati observat, o parte a presei a atacat (!) institutia (fals, n.red.), inclusiv persoana mea, in numeroase articole din presa, si cativa functionari publici. Eu consider ca s-au adus prejudicii imaginii institutiei, de aceea am convocat aceasta conferinta de presa, ca sa fiu la dispozitia dumneavoastra.” Pentru ca a refuzat sa nominalizeze publicatia care „l-a atacat” (desi era evident ca vizata era GAZETA), prima intrebare a fost, firesc, daca isi da demisia (multi reprezentanti mass media credeau ca acesta fusese motivul acestei „conferinte” cu prezenta 100%). Surprins, a raspus elaborat: „nu”. Pentru ca asta ar insemna sa recunoasca faptul ca nu a facut nimic in timpul „mandatului” sau. Spre ghinionul lui Bondrea, omul-director care a convocat toata presa pentru a interpreta (prost) rolul victimei, sceneta nu s-a terminat cu ropote de aplauze din partea auditoriului (fapt pentru care consemnam aprecierile noastre fata de reactia celor mai multi dintre colegii din presa, care au refuzat argumentele „victimei unui complot nedrept” - un biet pesedist lovit de nedreptatile politicii). Sfaturile lui Bondrea Trecand peste faptul ca o reactie normala ar fi fost un Drept la replica, pe care, de altfel, directorul il avea pregatit si ni l-a si inmanat (pana la urma, Bondrea a recunoscut si nominalizat publicatia pe care o infiera: GAZETA), si nu convocarea unei conferinta de presa, Bondrea si-a mai exprimat o dilema existentiala, la care nimeni nu s-a mai obosit sa-i raspunda: de ce „doar GAZETA” scrie despre neregulile din institutia pe care o conduce? Pentru a nu-i lasa lacune in rationament, ii sugeram directorului AJOFM doua variante (corecte) de raspuns: libertatea de exprimare (un drept constitutional) si dreptul publicatiilor de a-si stabili linia editoriala. In cazul persistentei dilemelor, exista si optiunea „suna un prieten”. Pentru ca ne-a flagelat cu „profesionalismul, performantele, manipularile din partea altora” si ca i s-a solicitat demisia de onoare numai fiindca este membru PSD, l-am intrebat daca, in afara „defectului de a fi membru PSD”, se considera infailibil. Ajuns la momentul introspectiilor, cu jumatate de glas, Bondrea a recunoscut: “nu, nu sunt infailibil. Poate am mai gresit si eu in trecut (dosarul de la Procuratura?, n. red.).” Dar tot ceea ce am consemnat in GAZETA „sunt ineptii, rezultatul manipularii de catre persoane rau intentionate” (printre care banuie ca ar fi si persoane din interior, care ar vrea sa-i ia fotoliul de director). Evidentele (implicarea intr-un dosar penal pentru luare de mita, hotararea judecatoreasca intr-o evaluare abuziva) sunt lucruri fara importanta. Bondrea si-a amintit sa ne dea si sfaturi: “ar fi trebuit sa-si documenteze (noi, red.) mai bine materialele si sa ceara si opinia partii adverse”. Trecand peste pleonasmul cu „deontologia profesionala”, Bondrea a recunoscut ca in fiecare articol care-l avea ca protagonist i s-a luat si punctul sau de vedere, ceea ce reduce sfatul directorului la parerea ca, uneori, vorbeste doar pentru a-si auzi vocea (dar pentru asta nu trebuia sa ne chinuie pe toti!). Regretabil. Dreptul lui Bondrea Pentru ca dreptul la replica semnat de Alexandru Bondrea se intinde pe parcursul a X pagini si se refera la articole aparute in intreaga existenta a GAZETEI, am decis sa prezentam cele 5 motive pentru care a fost contestat ultimul articol, cel care a generat aceasta „conferinta de presa”. Bondrea - 1. “Nu vedem vreo legatura intre titlu si continut, intrucat din relatarile autoarei nu rezulta de ce directorul AJOFM ar fi un zbir al somerilor.” GAZETA - 1: Regretam ca „nu vedeti vreo legatura”, dar nu va simtiti complexat, nimeni nu-i perfect. Totusi, poate vedeti lipsa unor virgule din textul elaborat. Bondrea - 2: “Susana Bondrea, sotia directorului executiv, lucreaza in AJOFM Maramures de la infiintarea acestei institutii (1999), a fost numita functionar public si a beneficat de avansari in functie inainte ca sotul ei sa ajunga director.” GAZETA - 2: In 2001, la data instalarii in functia de director al lui Alexandru Bondrea, Susana Bondrea, sotia sa, era inspector la corpul de control al Agentiei. Promovarile acesteia au fost pe perioada de directorat a sotului, fapt care poate fi probat prin organigrama institutiei. Bondrea - 3: “Avand in vedere ca, la ultima acordare de premii salariale din acest an, Dana Mihu a primit un premiu in valoare neta de 3,6 milioane, iar Victor Mihu de 4,3, conform topului autoarei articolului din gazeta se concluzioneaza ca aceste persoane se afla nu doar in tabara adversa a directorului ci chiar in coada topului.” GAZETA - 3: Si la punctul acesta lipsesc niste virgule, dar sa lamurim dilemele. Sumele vehiculate la „punctul 3 de la AJOFM”, reprezinta fondul trimestrial de premiere, acordat in procent de 10%, care se aplica fondului de salarizare realizat de fiecare functionar, si care a fost primit in perioada 5-7 iunie, fiind impozitat, impreuna cu salariul aferent lunii mai. Clasamentul la care facem trimitere se refera la ultimele (!) premieri, realizate in jurul datei de 10 iunie si care vor fi impozitate o data cu salariile din luna iunie, adica la inceputul lunii iulie. Premii pentru care nu exista fluturasi, inca. Bondrea - 4: “In octombrie 2004, Mihu Victor nu era sef birou agentie locala ci sef serviciu agentie locala, avand un spor de conducere de 30%. Conform legii”. GAZETA - 4: Sursele noastre sustin ca organigrama s-a modificat periodic in ultimii patru ani de cand Bondrea este la conducerea Agentiei, insa actele existente in Agentie pot confirma atat Serviciile pe la care a trecut Victor Mihu, cat si Birourile pe care le-a condus Susana Bondrea. Bondrea - 5: „Referitor la actiunea in instanta de contencios administrativ a lui Bologa Mihai, in legatura cu evaluarea sa profesionala pe anul 2004, mentionam ca aceasta a fost admisa in parte, in sensul ca AJOFM Maramures este obligata sa reia procedura de evaluare a susnumitului datorita emiterii etapei de interviu (…) prin urmare nu intelegem ce anume a castigat Bologa Mihai si ce a pierdut agentia prin aceasta sentinta si cu atat mai putin sensul subtitlului din articol: Bondrea, ai pierdut!” GAZETA - 5: Mihai Bologa, angajat al AJOFM Maramures, a chemat in instanta Agentia, cerand reevaluarea sa si sanctionarea directorului executiv. Instanta i-a acordat castig de cauza, somand Agentia sa reia evaluarea lui Bologa, dar nu a stabilit si o sanctionare pentru Bondrea. Probabil, pentru Bondrea, faptul ca instanta a stabilit ca nu si-a evaluat corect subalternii este un castig, si nu o pierdere. Inca o data: regretam ca nu intelegeti. Mihaela MIHALEA