Bomba ieftinirilor de medicamente stă să explodeze în România

Actualul guvern a „detonat” o bombă pe piața medicamentelor din România. Au fost anunțate ieftiniri cu 35% a medicamentelor. Această ieftinire a fost prezentată încă din campania electorală a PSD, fiind cuprinsă în programul de guvernare. Și cum acest program este musai a fi îndeplinit, s-a pus pe tapet marea ieftinire.

Nicolae TEREMTUȘ

La prima vedere pare a fi o măsură social-democrată bu­nă și în concordanță cu grija față de români. Lucrurile stau altfel dacă intri în substraturile problemei. Nu mai binele oamenilor este vizat, ci fonduri cât mai mici pentru compensarea medicamentelor. Adică, bani de la buget mai puțini alocați pentru sănătatea oamenilor. Pe măsură ce trece timpul se dovedește că un tratament bun în România devine un lux, sau a te îmbolnăvi în țara noastră devine un lux!
Pentru a ne edifica asupra consecințelor unei astfel de ieftiniri, am vorbit cu mai mulți medici, farmaciști, distribuitori de medicamente. Răspunsurile au fost năucitoare. Din motive lesne de înțeles nu vom publica numele celor inter­vievați.
În acest număr vă prezentăm cum se formează prețul medicamentelor și cum ajung pe piață, precum și relațiile între medici, distribuitori de medicamente și producători de medicamente.
Când vorbim de medicamente, ne refe­rim la substanța activă, cea care a fost descoperită de un producător care dă şi denumirea medicamentului. Dar acest medicament poate fi realizat de mai mul­ți producători. De exemplu: Beta­his­tina, un medicament pentru cir­culația cere­brală, se află în portofoliul a 18 produ­cători și fiecare îl numește altfel, cu un preț diferit. 

Medicamentele se împart în două clase mari. Cele care se dau cu prescripție medicală, RX-urile, și medicamentele care sunt OTC (cele care se pot vinde fără rețetă). Statul nu este interesat de segmentul OTC deoarece nu are nicio legătură cu aceste medicamente. În schimb, cu RX-urile este legat prin așa-zisa compensare.
Și compensarea este structurată pe patru clase mari: A - gratuit 100%, B - 50%, C - 90%. La categoria A sunt în general copiii, la B sunt salariații, iar la C pensionarii. La categoria pensionarilor, de asemenea se poate desface în mai multe niveluri, fiind mai multe categorii de pensionari. Mai există categoria D, scoasă recent, la care compensarea este de doar 20% și în care sunt introduse doar 7 mo­le­­cule (substanța activă).

Revenind la intervenția statului în poli­tica medicamentelor, la categoria OTC-uri nu avem o intervenție din partea sta­tului. De exemplu, Paracetamolul este un OTC și fiecare distribuitor își pune prețul pe care îl consideră corect, medicamentul trebuie să fie și vandabil, dacă prețul e prea mare nu se vinde deoarece pacientul face comparație cu cel de la farmacia vecină, unde este 1 leu și 20 față de doi lei la farmacia X. Cei care știu cel mai bine prețul OTC-urilor găsite pe piață sunt pensionarii. Ei sunt „arondați” la câte o farmacie și migrează destul de greu în altă parte, doar dacă au medicamente la prețuri mai mici.

Marile probleme apar la RX-uri, me­dicamentele de pe rețetele compensate. Sunt RX-uri care se pot cumpăra și fără rețetă, dacă rămâi fără medicament până la eliberarea unei noi rețete poți cumpăra la liber medicamentul de care ai nevoie.
Cam aceasta este împărțirea în categorii a medicamentelor care sunt pe piață, iar o primă concluzie tulburătoare, după ce am vorbit cu mai mulți specialiști din sistem este că, pe guvernanți, pe cei din ministerul Sănătății, îi interesează doar partea cu medicamentele compensate, mai exact, de câți bani este nevoie pentru compensarea medicamentelor.
În momentul în care un medicament pleacă din fabrică, că este fabricat în România sau în altă țară, este distribuit cu un preț care se numește prețul CIP, un preț inițial. Dar piața medicamentelor este foarte bine reglementată, în sensul că nu te poți aproviziona cu medicamente decât de la distribuitori autorizați. În farmacii nu se găsesc decât medicamente venite prin distribuitorii autori­zați, deoarece este foarte bine urmărită fiscalizarea și se știe în fiecare moment cât și unde se vinde. Au fost vremuri în care se adu­ceau medicamente din alte părți, de exemplu Ucraina, dar acum nu mai riscă nimeni.

Încercăm să exemplificăm cum se formează prețul unui medicament.
Acesta iese din fabrică cu prețul CIP, să spunem 5 lei.
Acest medicament intră într-un antrepozit, o structură mare care precede depo­zitul. Aici se pune un adaos, adaosul de antrepozit. De aici se duce în depozit unde primește adaosul de depo­zit. Și la depozit sunt cheltuieli: mani­pulări, oameni, infrastructură.
Din prețul CIP, până când medicamentul intră în depozit, se mai adaugă apro­ximativ 14% (8 și 6 procentele de antrepozit și cel de depozit). La depozit se pune și TVA, respectiv prețul pe care îl are medicamentul în cauză, oferit farmaciilor.
Dar problema prețului se adâncește.
RX-urile au un preț maximal cuprins într-un catalog online care se numește Canamed. Adică, nu se poate vinde mai scump față de maximum prevăzut în acest catalog. Dar mai ieftin se poate!

Revenind la exemplul medicamentului cu 5 lei, se mai adaugă 14% și TVA și rezultă prețul cu ridicata. Ajuns în farmacie prețul devine cu amănuntul, introducându-se un alt adaos și din nou TVA. Este un calcul matematic simplu.
La RX-uri, filosofia prețului pare un pic mai complicată. Reducând explicațiile care conduc spre prețul final se poate spune că un medicament cu un preț mic are un adaos mare. Cel mai mare adaos este de 24%. Pe măsură ce prețurile cresc adaosul scade până la 16%, ajun­gându-se ca la toate medicamentele care costă peste 3,5 milioane de lei vechi, să fie adaos fix de 35 de lei. De aici apar și unele probleme în sistemul de apro­vizionare cu medicamente scumpe.
De exemplu, dacă un pacient are o rețetă cu medicamente pentru hepatita C, cu două medicamente de câte 50 de mi­lioane de lei vechi, la farmacie se câștigă fix 35 de lei vechi pe medicamentul respectiv.
Altfel spus, o astfel de rețetă nu îi aduce farmacistului niciun câștig. Poate doar la imagine, în sensul că pacientul ține minte că a găsit medicamentul respectiv și revine în farmacie, un fel de fide­lizare.
Sunt multe farmacii care nu eliberează genul acesta de medicamente din mo­tivul de adaos fix de 35 lei la medicamentele de peste 3,5 milioane lei vechi.

Industria farmaceutică este a treia ca importanță și putere după industria armamentului și cea din petrol. Este o structură cu multe interese și foarte multă putere. Producătorii de medicamente și distribuitorii au afaceri de multe miliarde. Sunt multinaționale care pot schimba chiar legi, legislația în oricare țară în așa fel încât interesele economice ale celor din această industrie să nu fie afectate.
De aceea există o structurare a sistemului de aprovizionare cu medicamente în România sau oriunde aiurea. Cel cu antrepozit și depozit și farmacie. Indus­tria susține că are nevoie de aceste structuri deoarece are nevoie de un riguros sistem de control pentru a nu apărea medicamente false. Iar în lumea largă au fost și astfel de cazuri. Mai ales în si­tuația unor afecțiuni grave, când pa­cienții apelează la orice posibil me­di­cament găsit pe internet sau la cu­noștințe și care se dovedește a fi apă de ploaie.
Într-o farmacie este aproape imposibil să găsești astfel de medicamente deoa­rece există un foarte bun control cu serie, cu număr. În antrepozit medicamentele sunt verificate de ANM (Agen­ția Națională a Medicamentului) care are filiale regionale și este puțin probabil să aibă loc astfel de incidente.

Mai mult, distribuitorii de medicamente din România au rămas destul de puțini din categoria celor mari, puternici, și câțiva mici, de nișă.
Acești distribuitori au în spate structuri puternice din partea producătorilor, mul­tinaționale ce pot, după cum am spus, să schimbe chiar și legislația.
Suntem în situația în care noi jucăm după cum ne cântă ei, nu invers!
Aceste structuri de distribuție și-au dezvoltat, în timp, lanțurile de farmacii ce operează în România.
Iată structura distribuției și a lanțurilor de farmacii de la noi din țară.  
Ropharma, condusă de Mihai Miron. Fildas, condusă de Anca Vlad și care are lanțul de farmacii Catena.
Farmexim, condusă până în 2016 de Ovidiu Buluc, are lanțul de farmacii Helpnet. Farmexpert, condusă acum de un fond de investiții olandez se pare, are lanțul de farmacii Dona, iar Mediplus, condusă de niște libanezi stabiliți în Londra, are lanțul de farmacii Sensiblu.

De ce lanțurile de farmacii au în spate distribuitori puternici?
Este simplu. Vorbim de bani! Este vor­ba de cei 14%. Adaosul care se pune medicamentelor. Cu acești 14% se poate jongla fără nicio problemă.
Pe de altă parte lucrurile sunt la limita penibilului. Să vă explicăm de ce. Aceste mari firme de distribuție trebuie să raporteze profitul, cifra de afaceri etc... De exemplu, una din firmele de mai sus a raportat un profit, la o cifră de afaceri de 450 de milioane euro, de doar 3%. Aceste cifre sunt la vedere, la ministerele care se ocupă cu aceste probleme.
Dar firmele de distribuție au mai multe firme și firmulețe ascunse cine știe unde, prin care se diluează profitul din motive de taxe și impozite.
Acesta este pe scurt, schematic, tabloul medicamentelor din România cu distribuitori și farmacii.

În partea a doua încercăm să răspundem de ce vrea statul să reducă prețul medi­camentelor. Lucrurile sunt simple, cu cât medicamentele sunt mai ieftine, cu atât plătește statul mai puțin ca și compensare. Se reduce povara de pe umerii sta­tului. Nu este grijă față de om!
Povestea asta cu mai binele pacientului, la ministerul Sănătății, trebuie uitată. Într-un astfel de scenariu, cu o ieftinire de medicamente substanțială ca cea de acum, distribuitorii și farmaciile reac­țio­nează pe măsură. Spun că vor da afară oameni deoarece nu mai pot sus­ține costurile mari din profitul micșorat substan­­țial.
Și efectele se văd.
În urmă cu 20 de ani, livrările de me­dica­mente să făceau de două ori pe zi. Acum s-a ajuns la o livrare pe zi sau livrare de trei ori pe săptămână. Aceas­tă situația arată că această piață se miș­că și reacționează la orice cutremur de preț. Toate aceste lanțuri și sisteme au cheltuieli.

Din păcate, în tot acest pachet ce pre­zintă o mare afacere, din care face parte și statul, nu interesează pe nimeni de pacient, de oamenii care se îmbolnă­vesc și care au nevoie de tratamente cât mai bune și cât mai ieftine.
Sunt foarte multe medicamente care lipsesc. Distribuitorii ridică din umeri cu argumentul că producătorul nu îi mai dă medicamentul cu prețul respectiv, ministerul stă pentru că este complicat să găsești un alt furnizor. Cazul vacci­nurilor pentru copii. Sunt 20.000 de copii nevaccinați împotriva tuberculozei și nimeni nu spune nimic, toți își bagă capul între umeri!

Este complicat, deoarece medicamen­tele nu se fac după cum pocnești din degete. Medicamentele pe care le primești în acest an sunt planificate cu un an în urmă. Fabrica X din Croația, să spunem, nu produce numai pentru România, ci și pentru India sau Ger­mania.
Aceasta este explicația, pe scurt, a pro­babilei ieftiniri de medicamente.
Dar explicațiile curg în continuare!

Medicamentele cu prescripție, RX-urile, se împart în două grupe mari: cele originale și genericele. Cele originale sunt supuse unui patent. Adică, timp de 5, 7, 12 ani nu pot fi produse decât de cel care a inventat molecula respectivă. De exemplu, Viagra a avut o perioadă de 12 ani și este, probabil, cel mai vândut medicament din toate timpurile. După cei 12 ani a început să fie produs de foarte multe firme. Acum diferența, la noi în țară, este foarte mare. Medica­mentul produs de firma originală este de peste 100 de lei cutia cu patru tablete, iar Viagra generică, produsă de firma X, în București, este doar 17 lei.
Firma originală spune că ei fac în conti­nuare calitate, pe când cei cu gene­ricele au formula moleculei și o produc și atât!
Aici apare relația între medic și produ­cători și distribuitori de medicamente. Este o legătură puternică, trainică și care are la bază banul. Interesul personal!
Medicii au tendința de a prescrie medi­ca­mente originale care sunt scumpe. Ele fiind scumpe primesc bani pe ele. La un medicament de 17 lei nu primește nimic.
Interesul mare este să scrie Viagra pe rețetă pentru că sunt reprezentanții me­dicali ce studiază catastifele cu prescrieri și văd că medicul X a prescris 20 de cutii de Viagra la farmaciile X și Y. Se verifică la farmaciile respective, se poate pentru că sunt legături puternice, câte cutii de Viagra a prescris medicul X. Programul de calculator îți permite, inclusiv să vezi pe fiecare parafă, fie­care medic ce a prescris. Se scoate un astfel de raport ce este înmânat repre­zentan­tului medical. El corobo­rează ce a spus medicul cu ce a ieșit din farmaciile la care medicul a trimis pacientul (medicul dirijează pacienții). Așa se vede cine și ce a prescris și ce s-a cumpărat.

De aceea nu se găsesc unele medicamente. De exemplu, cel care fabrică Viagra la 120 de lei, după o ieftinire cu 35% spune că nu va mai aduce medicamentul deoarece sunt destule generice ieftine pe piață. Nu mai este interesat să vândă Viagra pe piața din România.
La prima vedere, și în multele explicații venite de la specialiști, este bine că avem generice, medicamentele ieftine. De altfel, și statul încurajează acest cu­rent. Dar explicația este, așa cum am arătat mai sus, legată nu de omenie, ci de faptul că se folosesc mai puțini bani de la buget pentru compensarea reali­zată de stat.
Dacă judecăm la rece, există diferențe între originale și generice. Producătorul de generice ia formula moleculei (ea este publică după expirarea patentului) și o reproduce. Dar medicamentul original înseamnă mai mult. Și acel mai mult nu este la liber, este secretul producătorului original.

Un medicament original altfel acțio­nează datorită excipienților și formulei existente. De exemplu, poate să fie o formulă cu eliberare prelungită. Iei un medicament generic, care nu are o for­mulă de eliberare prelungită, și după 24 de ore îl elimini din organism. Amân­două acționează, dar cel original pe o perioadă mai îndelungată, respectiv este mai eficient. Și, evident, mai scump!

Revenind la relațiile între medici, distribuitori și producători, mecanismul de prescriere prezentat mai sus este cel care este promovat de distribuitori. Un medicament mai scump vândut egal profit mai mare. După verificările amă­nunțite la prescrierile medicilor, la final de an, distribuitorii și producătorii îi premiază pe medici. În diverse moduri. Oferă mobilier pentru cabinet, sau ustensile medicale (foarte scumpe), sau celebrele vizite la congresele medicale ce au loc în diverse locuri din lume. Vizită la care medicul merge cu familia și este cazat în hotel de multe stele și are asigurată masa și tot ce trebuie.
Toate aceste sponsorizări sunt legale (ele trebuie raportate de medic), dar cu siguranță sunt imorale!