Boierul „avionar” din Copalnic

Este proprietarul singurului avion privat din Maramures, al singurei pistei si singurului hangar particular din judet. Mai mult, luna viitoare va aduce in Copalnic circa 20 de piloti si tot atatea avioane. Nu, recordurile nu aparitin unui maramuresean prezent in Top 300, ci unui maramuresean pasionat de zbor. Urmeaza povestea lui Augustin Boier, „zburatorul” sau „avionarul” din Copalnic, cum ii spun oamenii. Are un magazin-bar in satul maramuresean Copalnic (comuna Copalnic Manastur), dar e un adevarat „colectionar” de meserii: mecanic, solist-instrumentist, administrator si….pilot. Si il cheama Boier. Augustin Boier. Iar in scurt timp, va deveni si organizatorul primei intalniri a pilotilor si proprietarilor de avioane din tara. Mai mult, evenimentul va avea loc pe o pista care figureaza pe harta de navigatie a lumii: un camp din comuna Copalnic Manastur. Dar, mai bine detailam. „Boierul” din Copalnic, Augustin Boier, a prins gustul zborului de la 11-12 ani: „mergeam cu vitele pe camp si priveam uimit pasarile care zburau. Nu stiam atunci ce inseamna zborul planat”. A invatat insa in scurt timp ca e nevoie sa acumulezi niste cunostinte solide inainte de „a-ti lua zborul”. Tot la acea varsta, a avut si prima tentativa de zbor: si-a confectionat o parasuta din saci si si-a dat drumul dintr-o rachita. Dar copacul s-a rupt si parasuta a ramas incurcata intre crengile rachitei, iar Augustin Boier, Tinu - cum ii spun localnicii, a avut primul si speram ultimul accident: si-a fracturat piciorul. N-a renuntat insa la zbor. Ba mai mult, a decis sa se perfectioneze. Primul zbor In 1976 s-a inscris la cursurile de planorism organizate de Aeroclubul Baia Mare si un an mai tarziu si-a implinit visul: a zburat pentru prima data. „A fost un moment pe care n-o sa-l uit niciodata. Era in primavara lui ‘77 si am zburat impreuna cu instructorul Fazekas. Atunci a inceput adevarata pasiune”, spune Boier. Pana in 1986 a continuat zborul fara motor, dar stia ca planorismul se practica doar pana la o anumita varsta. Asa ca s-a reorientat spre o profesie in care nu conteaza varsta, ci doar aptitudinile. A obtinut si brevetul de pilot, si-a cumparat un motodeltaplan si in 2003 un avion, pentru care a mers val-vartej pana in Franta. „Am plecat in Franta cu ideea de a cumpara un moto-delta, dar s-a ivit acest aparat la un pret bun, si am ramas cu el. A apartinut unui conte belgian, ca de fapt din Belgia l-am cumparat, dar avionul se afla intr-un hangar din Franta. Da’ nu ma intrebati de pret, ca nu va spun”, explica zambind Boier. Aterizarea e cea mai complicata... Aparatul de zbor a fost imbarcat pe masina, si au pornit spre vama. Numai ca, fiind primul aparat de zbor din Ardeal, procedura s-a dovedit una greoaie: „m-au tinut o zi si o noapte in vama. Spuneau ca n-au mai vazut avioane si nu s-au mai confruntat cu un astfel de caz. Stiam ca trebuie sa fie scutit de taxe vamale, dar a trebuit sa astept pana au dat telefoane. L-am lasat in vama, am venit acasa sa dorm, si a doua zi am mers dupa el in Petea”. A urmat faza de omologari, una la fel de dificila, in care spune ca i s-au trantit multe usi in nas. Initial, l-a „parcat” la hangarul Aeroclubului din Baia Mare, dar, din cauza taxei mari de hangarare, de 120 de Euro pe luna, a cautat alta solutie. Asa ca, in 2004, a inchiriat un teren in comuna, l-a amenajat, transformandu-l intr-o pista de circa 600 de metri si a facut un hangar. Au urmat alte imbunatatiri la avionul Weedhopper : un motor nou, i-a adaptat o elice din ultimele generatii fabricata in SUA etc. Acum, Tinu spune ca avionul functioneaza perfect. Are 65 de cai putere, consuma circa zece litri de benzina fara plumb pe ora, poate ajunge la o viteza de 120 de km pe ora, are 280 de kg si poate transporta inca 200 de kg pe cele doua locuri. „Eu merg cu circa 80-90 de km/ora, pentru ca la o viteza mai mare creste si uzura si consumul. Nu e avion de viteza, ci de agrement. Si, oricum, e mai putin periculos decat cele de viteza. Zboara la altititudine mai mica si cu viteza mai mica. Chiar daca, Doamne-fereste, ti se opreste motorul, nu cazi, mergi ca si cu planorul si reduci viteza treptat pana la aterizare. Dar la un avion care zboara la 4.000 de metri ce faci? Aterizarea e oricum cea mai complicata, dar eu am ochiul format deja”. Intalnirea pilotilor Boier spune ca zboara in medie 70-80 de ore pe an. Si, din fericire, n-a avut niciodata incidente, desi spune ca „probleme n-are numai cine nu zboara”. A zburat de numeroase ori deasupra dealurilor din zona, si spune ca peisajul e desavarsit, iar cel mai lung drum l-a facut la Oradea. A zburat chiar deasupra Baii Mari, dar prefera locurile „mai libere”, pentru ca o regula nescrisa a pilotajului spune ca in oras nu poti zbura sub 1.000 de metri, ori, de la inaltimea asta nu te mai poti bucura de priveliste. Oricum, sustine ca „poti zbura oriunde cu el, chiar si pana in SUA. Dar eu n-am fost nevoit. Daca am de mers la Bucuresti de exemplu, merg cu trenul sau cu masina, deoarece costurile sunt mari pentru un zbor cu avionul”. Boierul din Copalnic, sau “avionarul” cum ii spun localnicii care se minuneaza si acum de faptul ca un consatean de-al lor si-a cumparat avion, are si alte pasiuni: motociclismul, muzica etc. Dar spune ca cea mai mare arta este „sa zbori ca pasarile cerului”…. Si, in cinstea acestei arte, va organiza pe pista din comuna Copalnic Manastur prima intalnire a pilotilor din tara: „nu stiu exact data, depinde de conditiile meteo. Oricum, vor veni in jur de 20 de piloti si vom decola toti de pe aceasta pista. Nu m-am gandit inca la un program, dar cred ca evenimentul va fi o reusita”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro