Bocicoel, satul muribund

La 5 km de Bogdan Voda sau de Viseu de Jos se afla unul dintre cele mai putin cunoscute sate maramuresene. Ca un facut, pe langa faptul ca este batut de soarta, despre acest sat nu vorbeste si nu scrie nimeni. Singurele articole aparute in presa ultimilor ani care au amintit despre acest sat linistit, uitat de lume si de Dumnezeu, au fost cele referitoare la seceta care, vara de vara, lasa obstea Bocicoelului fara apa, asa ca localnicii sunt nevoiti sa adape vitele cu apa adusa cu butoaiele din raul Viseu. In scripte, Bocicoel are vreo 850 de oameni, toti romani, din care 780 sunt ortodocsi. In anul 1941, aici erau 1.300 de oameni. De atunci, indicele demografic a regresat, astfel ca acum, din cele 370 de case, circa 100 sunt depopulate si exodul e departe de a fi sfarsit. Povestea arhivarului „Carturarul” satului, Ioan Rus (sustine ca nu are porecla) are 83 ani (desi nu pare sa aiba mai mult de 70) si a fost arhivar la Viseu de Sus. Se intorcea acasa, avand in buzunarul surtucului o carte (de masurat cubajul lemnului). Casa sa natala, veche de 150 ani, sta sa se prabuseasca, pustie, pentru ca el locuieste altundeva. L-am ascultat povestindu-si viata in doua fraze si descriind starea de fapt a satului sau drag. „In februarie ’oi avea 83 de ai. Am fo’ chemat in armata pa vremea ungurilor, da’ n-am mars, ci am fugit pa paduri. Am stat acolo, in hotaru’ satului, pana o vinit rusii si romanii. Apoi am muncit, in sat si in Viseu. Pa vremea cea faceam cate o ora jumatate de mers pa jos, paste dealuri, pana la Viseu de Sus, ca nu existau autobuze. In ultimii ani a’ lu’ Ceausescu, de aici din sat megeau tri autobuze cu muncitori, in fiecare zi. Altii lucrau acasa, in mica industrie. Amu’... daca sint 10 angajati din sat. Nu mai exista nici un autobuz, locuri de munca nu-s, iar cei care lucreaza, fac naveta pe jos pana pe Viseu, apoi cu masini de ocazie. Nici cu bicicleta nu pot mere, ca-i amendeaza politia iarna.” Batranul crede ca satul nu este atractiv nici macar din punct de vedere turistic, ceea ce e fals, pentru ca satul sau este pur si simplu fermecator! „In sat ii doar un fierar, ca alti mesteri n-avem. Tinerii aiestia, ce bat mingea in fata caminului, au facut cate opt clase si nu stiu nici meserie, nici n-au unde lucra. Ei sed tata ziua si nu-s buni de nimnic. Tati tinerii pleaca. Nici pamantu’ nu mai i bun de agricultura, nu stiu ce s-o intamplat. Paste 20 de ani, aici nu va mai fi nimnic, poate o ferma va ajunge pa tata valea.” Legende cu haiduci Deasupra scolii se afla biserica satului, „Cuvioasa Parascheva”. Construita pe locul unei alte vechi biserici, aflata azi in Botiza (si care a trecut si prin Viseu de Jos), nu straluceste prin aspect, ci prin pozitia strategica si prin tezaurul de carte veche (azi detinut, samavolnic, de manastirea Barsana). Satenii sunt deprimati si nu mai cred in viitorul lor sau al satului. Anul trecut s-au nascut 4 copii si au murit 20 de batrani, iar cu un an inainte au murit 19 si s-au nascut numai doi prunci. Traianu’ lu’ Ciobanu, unul dintre liderii de opinie ai satului, ne povesteste ca este nepotul haiducului Ilia Ciobanului, „cel ce purta iarba fiarelor in palma, cu care desfacea lacate si lanturi, iarba pa care o gasat-o cu pui de arici”. Lumea lui Traian amesteca dragostea de traditie (impreuna cu socrul sau, diacul bisericii, au incropit doua colectii etnografice) cu dezamagirea fata de situatia satului si cu legende ciudate. „Sub varfu’ cela dinspre Cuhe sa afla un plug si o grapa de aur. Acolo o fo’ o borta, in care haiducii isi tineau comorile. Demult, unu’ de la noi din sat ave’ pa dracu’ si face’ bani, da’ nu-i pute’ folosa iel sangur, ci ii dade imprumut la altii. Vai si amar de cine nu-i aduce’ banii inapoi la timp!” Povestirile lui Traian sunt invatate, probabil, de la bunicul sau, Ilia Ciobanului, ultimul haiduc al Bocicoelului. Perspective Cat despre sat, povestea spusa de Traianu’ lu’ Ciobanu e trista: „Amu’, la scoala sint 20 de prunci si vreo cativa la gradinita, au doua invatatoare si un profesor, plus o educatoare, desi scoala e mare si noua, cu etaj. Pa vremea mea eram 52 de prunci, dar azi am ramas in sat numa’ doi. S-o dus tati in Banat, in tara ori in strainatate. Tati fiii satului vin acasa de Craciun sau vara si apoi sa duc... Apa in sat nu este, nici muncitori, nici industrie, nici viitor.” Si totusi, satul Bocicoel, prin pozitia sa geografica, prin farmecul ulitelor sale, prin felul de a fi al batranilor de acolo are un farmec aparte, care din nefericire, nu este inca valorificat agroturistic. Si ce potential are! Muzeele din Bocicoel Traianu’ lu’ Ciobanu are o colectie muzeala in propria casa, care contine lampi vechi (una cu radio, cand o aprinzi asculti si radioul!), o masina Singer de cusut cizme, o multime de unelte foarte vechi, carora nimeni nu le mai stie rostul, ceasuri, candelabre, blide, sabii, trofee de vanatoare si o serie de lucrari basorelief in lemn pictat, foarte frumoase si de productie proprie. „Amu’ cativa ani cineva o vrut sa-mi dea 2000 marci pa Cina cea de Taina de colo, da’ n-am vrut”, glasuie artistul. In Caminul Cultural, situat in centru, se afla un alt punct muzeal, cel „oficial”. Aici sunt o incapere si un hol burdusite cu de toate: costume populare, icoane, un buduroi, o masa de tamplarie si o moara de mana, vase, tesaturi, o camasa de zale, gamele din primul razboi etc. Fiii satului Dintre toti cei nascuti in Bocicoel, cel mai renumit este Vasile Rus. Nascut in 1953, acesta a studiat intre 1972-76 la Conservatorul „George Dima” din Cluj. Apoi a lucrat la Orchestra Simfonica Radio Bucuresti, Filarmonica de Stat George Enescu-Bucuresti si la cea din Arad. A sustinut concerte in Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Elvetia si Austria. In 1984 a plecat in Germania, stabilindu-se initial la Bayreuth si apoi la Lueneburg unde traieste si azi, ca si cornist al orchestrei „Lueneburg Chamber Brass”. Orchestra sa a editat o multime de albume si sustine concerte in toata lumea. Alti fii ai satului sunt fratii Lutai, unul preot la Viseu de Sus, celalalt la Sapanta. Grigore Lutai are, la randul sau, un fiu preot in Hayward-California (a fost preot si la New York). In Franta (Roquefort) exista Asociatia „Amis de Bocicoel”, condusa de Jean Pierre Lang, cam inactiva in ultima vreme. Teofil IVANCIUC teofil@gazetademaramures.ro