Bloc cu acces luat in chirie

In zona buna a Centrului Vechi, putin mai sus de Teatrul Municipal, se afla un bloc construit in anii „puterii populare”. Blocul este o ciudatenie de aranjament imobiliar, in care administratia si justitia au creat o situatie, probabil, unica nu numai in Baia Mare. Blocul a fost repartizat, in anii de dinainte de 1990, unor angajati din zona medie. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Blocul avea in spate o curte nu foarte mare, dar suficienta pentru nevoile locatarilor. Pe terenul respectiv, candva, a functionat Spitalul Veterinar, institutie organizata intr-o casa luata cu japca de comunisti. De fapt, au fost mai multe cladiri de tip anexa, care au slujit ani in sir activitatea proletara. Cine s-ar fi gandit, atunci, ca va fi un an 1989? Dupa Revolutie, chiriasii s-au trezit in situatia de a putea cumpara apartamentele in care au locuit. Pretul solicitat a fost destul de mare pentru acei ani, peste noua milioane de lei. Cei mai multi au luat imprumuturi pe termen de trei ani si au achitat apartamentele. Initial, li s-a spus ca au drept la curtea pe care au folosit-o dintotdeauna. De fapt, a fost o perioada tulbure, in care nu se stia prea bine cine si ce drepturi are. Era 1993. Anii au inceput sa treaca si locatarii au fost multumiti ca au, in plin Centru Vechi, intr-o zona cu trafic greu si intens, un petic de curte, o zona verde pentru copii. Vreo trei ani a durat situatia cu nuante roz. Spre anii 2000, cand legile proprietatilor au fost finalizate, au venit in zona mostenitorii celui care a avut terenul si casa in care a functionat Spitalul Veterinar. Ei au cerut pamantul (18 ari) si, din motive obscure, nu s-au adresat Consiliului Local, ci instantei de judecata. Mostenitorii au primit terenul si imobilele existente. De aici incolo, exista mai multe versiuni ale unei povesti incredibil de obisnuite, dar totusi incredibile. Locatarii blocului de pe strada Crisan 22 au aflat, intr-o zi obisnuita de vara, ca terenul pe care este construit blocul nu le-ar fi apartinut, ca si curtea in care au crescut copiii celor sapte familii. Asa, a inceput scandalul intre mostenitori si locatari. S-au facut adrese catre Primarie, catre toate autoritatile posibile si imposibile. De peste tot, au obtinut asigurari ca dreptul obtinut nu va fi luat de nimeni, iar terenul de sub bloc, li s-a spus, este al lor, ca si o suprafata din curtea aflata in litigiu. De la discutii s-a ajuns amenintari, sustin locatarii. In marea lor majoritate, sunt oameni trecuti de o anumita varsta si le este frica sa declare deschis prin ce au trecut. „S-au mutat cei doi, Eugen Farcas si o doamna care are un alt nume, dar stau impreuna. Sunt pocaiti si ne-au tot amenintat ca vor face o biserica acolo, in curte. Noi am tot umblat dupa ajutor la autoritati, dar nu am primit nimic, decat asigurari care au fost spulberate de o sentinta. Am ajuns la proces cu cei doi si am pierdut. Noi am cerut sa ne lase curtea pe care am avut-o. El a spus ca o lasa, daca platim o chirie de 5000 de Euro pe an. O suma fabuloasa pentru noi. Ne-am angajat si noi un avocat si, acum, ne tot judecam”, ne-au declarat locatari ai blocului. Intre timp, cel care sustine ca este mostenitor a tras un gard despartitor intre proprietatea castigata in instanta si bloc, respectiv un fel de cale de acces. Latimea este de un metru si ceva, iar in fata scarii, este putin mai larg. Trebuie mentionat ca blocul nu are decat o intrare prin spatele blocului. In fata, este un trotuar ingust si strada foarte circulata. Am facut aceste precizari, deoarece proprietarul ar fi vrut sa vina cu gardul pana la bloc. Sa fie lipit de acesta. Nu l-a interesat pe unde ar fi intrat locatarii. In urma celor noua ani de procese, instanta a stabilit ca trebuie sa le dea locatarilor o cale de acces, pentru care platesc o chirie modica de 80.000 lei vechi pe an. Am incercat sa vorbim cu proprietarul, dar nu am reusit decat dupa mai multe vizite la fata locului. Farcas nu ne-a lasat sa intram in curte, ne-a tinut afara, pe trotuarul ingust. Parea plictisit de subiect. „Nu este asa cum spun locatarii. Da! Sunt penticostal si, intr-o vreme, au venit la noi mai multi membri ai Bisericii noastre. Nu este adevarat ca vreau sa construiesc ceva in curte. Eu am terenul si l-am vrut inapoi. Am incercat sa ne intelegem, dar nu au vrut. Am lasat aceasta cale de acces pentru care se percepe o chirie mica. Nici aia nu mi-au dat-o. Dar nu are importanta. Este proprietatea mea si asta e situatia”, ne-a explicat Farcas. O poveste in aparenta simpla, dar in fapt, o situatie incredibila. Daca oamenii din bloc isi cumpara o mobila mai mare sau daca au o problema cu Ambulanta, nu se vor descurca. Nu se poate trece cu o targa decat facand echilibristica, iar containerele pentru gunoi stau sub fereastra apartamentelor de la primul nivel. Undeva, in Baia Mare, sapte familii stau ca intr-o cusca si platesc chirie pe o cale de acces facuta de un vecin, dupa cum a considerat el de cuviinta. Se cauta solutii Am vorbit cu secretarul Primariei, Rodica Brad. Cunostea cazul si ne-a spus ca nu prea sunt solutii. „Nu este o problema a Primariei. Terenul a fost primit prin instanta. Este o sentinta. Dar nu cred ca cei de acum sunt mostenitorii, cred ca ei au cumparat de la mostenitori. Daca ar fi trecut pe la noi, nu s-ar fi retrocedat acel teren. S-ar fi dat, la schimb, in alta parte. Ce vina au oamenii ca acolo s-a construit un bloc in care au primit locuinte cu zeci de ani in urma? Cautam solutii. Vom vorbi chiar si cu cei de la Biserica lor, sa mareasca un pic din terenul aferent blocului. Iar de construit acolo… nici vorba”, ne-a spus Brad. Nicolae TEREMTUS teremtus@gazetademaramures.ro