Blestemul iezerelor fara fund

O data pe an, in noaptea de Inviere, in satul Tisa se aud clopotele unei biserici inghitite de ape * Mai multe iezere din Maramures au legatura cu Marea Neagra. Argumentul localnicilor: au aruncat obiecte „marcate” in iezer care au ajuns in Marea Neagra l Un iezer de la baza Crestei Cocosului atrage oameni si animale, ca un magnet * Daca arunci o piatra in iezerul Vinderel din Poienile de sub Munte, in maxim doua ore incepe o furtuna * In iezerul din Desesti se spune ca ar trai un balaur si ca, pe vremuri, acest iezer ar fi inghitit o nunta intreaga * In iezerul de deasupra Harnicestiului ieseau din cand in cand, la suprafata, bucati de carne insangerata. Toate sunt povesti pe care batranii l-au trait sau le-au auzit din stramosi. Si toate sunt povesti despre iezere fara fund.... „Sa stiti ca apa-i cateodata vie. Si cand e vie, cere cap de mort...”. Asa, cum stau incremenite in munti, n-ai spune ca iezerele (lacuri de munte, n.red) Maramuresului sunt vii. Dar batrana care ne-a avertizat ca „apa-i cateodata vie” crede ca, sub linistea aparenta a apei, se ascunde de fiecare data o forta. Una malefica. Uneori e un balaur, alteori „Uciga-l toaca” sau pur si simplu Dracu’. Si asta nu o spune doar ea, o spun toti batranii Maramuresului care au vazut, au auzit, dar mai ales cred. „Vocea” bisericii ingropate Pana nu demult, din lacul satului maramuresean Tisa (comuna Bocicoiu Mare) se auzeau, o data pe an, clopotele unei biserici. Acel loc se numeste Halastau, si acolo era in trecut pescaria unor boieri. Acum e doar un lac. Un lac despre care se spune ca n-ar avea fund. Batranii din Tisa spun ca acel lac a inghitit biserica satului si cateva case. Si ca, o data pe an razbat din apa niste zgomote ciudate. In noaptea de Inviere. Cunoscutul colectionar Nicolae Pipas spune ca: „S-au gasit cateva morminte in terasa mai joasa decat suntem noi acum. Acolo exista niste iezere. Oamenii ziceau ca este lac fara de fund si ca acolo s-a parapadit biserica si pomeneau mai demult ca o data pe an, clopotele care s-au prabusit cu tot cu biserica se aud, numai ca trebuie stiut cand. Legenda mai spune ca pe locul unde e acum lacul erau si cateva case, care s-au scufundat o data cu biserica.” Pipas nu crede insa ca aceasta poveste este reala: „Realitatea trebuie sa fie in felul urmator: in 1717 cand erau invaziile tatare, primul lucru pe care il faceau era sa ia clopotele bisericilor pentru ca le trebuia metalul pentru tunuri. Oamenii de aici, intr-o noapte, inainte de a veni tatarii au luat clopotele si le-au dus in terenul asta mlastinos de care vorbesc. Dupa ce a trecut pericolul, s-au dus ei sa caute clopotele, dar acestea erau scufundate in namol si nimeni nu le-a mai putut vedea”. Nici acum satenii nu mai pot vedea clopotele. Dar spun ca le aud.... Lacul in forma Romaniei In Borsa, undeva pe varful Pietrosul se afla un lac ciudat: „Iezerul”. Lacul are forma Romaniei si vreo 300 de metri patrati. Dar adancimea e o enigma pentru localnici. Borsenii stiu de la batrani ca lacul n-ar avea fund. De pe straduta pe care ne-am oprit se vede bine Pietrosul. Oamenii spun ca e de mers cam 8 km pana la Iezer, pe un drum forestier, dar privelistea merita efortul. Initial, borsenii cu care am discutat s-au sfiit sa spuna ca lacul are un mister. Pentru „venetici” nu e usor de crezut ca: „Lacul n-are fund. De fapt, are legatura cu marea. Candva, oamenii au aruncat niste lemne in apa si au iesit in mare....”. Un alt localnic, in varsta de 76 de ani explica: „Se povesteste ca au vrut sa probeze si au aruncat nu stiu ce si nu stiu unde a iesit. Da, se zice ca ar avea legatura cu Marea Neagra, ca s-a aruncat un fier insemnat. Nu stiu foarte multe ca n-are nimeni curaj sa intre acolo, ca-i foarte rece apa”. Dar localnicii spun ca cel mai bine stie povestea meteorologul statiei meteo Iezer, „gheata la mal”, adica Istrate Danci. Dar Danci crede ca: „Este o aberatie ca se spune ca Lacul Iezer e fara fund. Este chiar sus, la 1800 m, la 500 m de statia meteo. Batranii spuneau mai demult ca a cazut un bou acolo si l-au gasit in Marea Neagra. Singura ciudatenie care ar fi cu Lacul Iezer este ca are forma exact ca si harta tarii. E super. La 50 m daca urci, deja se vede forma Romaniei. Noi avem apa trasa de acolo si am sondat unde-i mai adanc, dar cel mai adanc loc l-am gasit la 3 m”. Danci spune ca „o legenda mai buna” au Taurile Buhaiescu, situate chiar sub varful Buhaiescu. Aceasta zona, situata la vreo 2.000 de metri altitudine e in trepte. Si acolo, pe vremuri se asezasera mai multe stane. Se spune ca un taur, un „buhai”, a cazut in tau si s-a inecat. De acolo s-a dat si numele lacului care a facut ulterior si alte victime. Danci stie ca acolo si-a gasit sfarsitul si un copil. Vartejul din Vinderel Peste Deal, toata lumea stie ca „nu-i lucru curat” cu iezerul Vinderel din Poienile de sub Munte. Mai concret, la mijlocul iezerului se formeaza un vartej care te trage la fund... Misterul infricosator al Vinderelului a fost probat si de Lucian Perta, directorul Casei de cultura din Viseu de Sus. Acesta spune ca: „Mi-au aratat si mie chestia asta: au aruncat o bota si se scufunda. Nimeni nu se aventureaza spre mijlocul lacului, ca acolo se spune ca te trage dracul. Chestia frumoasa-i ca vartejul nu se vede la suprafata, dar orice ajunge acolo e tras la fund”. Satenii din Poieni stiu de la batrani ca : „Daca pica cineva in lac nu mai iese. Eu am fost acolo. Daca s-ar rupe lacul, drept la Repedea ar iesi, si ar inunda localitatea. E foarte mare. Lacul are la mijloc vartej si la margine apar uneori valuri. Daca aruncati in lac pietre, aveti grija ca imediat vine furtuna si nu puteti scapa de acolo. Nici batranii nu stiu care-i explicatia. Lacul Vinderel nu are fund”, ne-a spus o femeie pe care am intalnit-o pe holurile primariei Poienile de sub Munte. Dumitru Holdis, bibliotecarul din Poienile de sub Munte, spune ca, de fapt, lacul cu nume de pasare (vindereu-specie de soim, n.red) are o adancime de 6 metri dar : „Sunt povesti ca este fara fund si ca a aruncat cineva un fier (o stanga inseriata) si l-au gasit dupa 7 ani in Marea Neagra”. Holdis spune ca a auzit de la batrani ca fata care se scalda prima data primavara in acest lac se marita in acel an. Numai ca, in timpul unui astfel de „ritual” care presupunea legarea fetei cu funii de subsuori si slobozirea ei in apa, ceva a prins-o si a tras-o la fundul iezerului. Batranii cred ca ar fi fost un peste mare, dar nimeni nu stie sigur asta. Cert e ca de atunci exista credinta ca daca cineva ajunge la mijlocul iezerului „il trage dracul in apa”. Holdis spune ca in zona iezerului este o cruce pe care scrie Ana. Ceea ce intareste convingerea localnicilor ca o fata s-a inecat candva, acolo. Bibliotecarul crede in schimb ca o piatra aruncata in Vinderel aduce ploaie sau chiar furtuna: „Este adevarat ca daca arunci pietre in lac vine ploaia. Se duceau astia de aici, aruncau pietre si in maxim doua ore venea ploaia. Dar trebuie sa fii putin nebun sa incerci, ca daca n-ai haine de ploaie te uda grozav pana ajungi jos. Este drum pana intr-un loc, dar dupa aceea trebuie sa mergi pe o poteca. Turisti nu prea merg acolo, cu exeptia celor care fac excursii cu motociclete si ATV-uri”. „Apa grea” din iezerul ca o paine Intr-o alta extremitate a Maramuresului, de aceasta data la poalele Gutaiului, in locul numit „Dupa piatra” se afla un alt iezer cu „ape flamanzi”. Lacul e acoperit aproape in intregime de un muschi gros, cam de un metru, pe care poti merge. Dar daca ai bagat piciorul in apa nu mai ai scapare. Pentru ca apa iezerului e „grea”. Atat de grea, incat demult, foarte demult, a inghitit o nunta intreaga. De fapt, satenii sunt convinsi ca nici acest iezer nu are fund si ca, undeva, in adancuri are legatura cu Marea Neagra. Si aici se spune ca localnicii au aruncat in iezer un stalp marcat care a fost gasit apoi in Marea Neagra. Profesoara Parasca Fat stie bine legendele din zona si spune ca: „Aici nu este pomenit Uciga-l toaca deloc, dar este cu totul altceva. Se zice ca Iezerul ar avea apa grea si daca-ti vari piciorul acolo te trage la fund. In traditia populara apa grea nu este foarte bine definita. Dar pentru ca este extraordinar de rece atunci cand o atingi, prin raceala ei te curenteaza intr-un fel, te apuca carceii, iti paralizeaza simturile si te trage la fund”. Parasca Fat spune ca in jurul aceluiasi iezer s-a tesut o poveste cu un balaur, care ar fi trait candva in adancuri. Batranii satului au auzit tot din batrani ca balaurul iese din cand in cand si mananca animalele din zona: „Se presupune ca undeva in adanc ar trai un balaur. Nu stiu daca l-au vazut, dar ei zic ca l-au vazut si ca s-a dus vorba din strabuni. Se spune ca balaurul iese de acolo si mananca ba un bou, ba o vaca, sau ceva ce se rataceste pe acolo. Acum nu se prea duc animalele pe acolo pentru ca, cel putin acum, tot lacul acela (aflat intr-un crater, ca este de origine vulcanica) este acoperit cu o vegetatie speciala. Pe lac este un fel de muschi gros, cam de un metru. Ciudat este ca poti merge pe el, pentru ca este o tesatura foarte zdravana. De departe Iezerul se vede ca o paine imensa, mai inchisa la culoare decat restul campului. Este un muschi special in care iti intra piciorul pana la genunchi si te legeni ca si cand n-ar exista atractia gravitationala”. Hipnoza apei Undeva, la baza Crestei Cocosului se intinde lacul Taciunosul. Si despre acest iezer se spune ca ar fi „fara fund”. Si mai mult ca ar cere cap de mort. Dar numai cand e ceata. Parasca Fat povesteste ca: „Despre asta se spune ca atrage ca un magnet animale si oameni pe vreme de ceata. Se spune ca oamenii ratacesc drumul si se inneaca. Este un fel de hipnoza a apei”. Si sculptorul Ioan Marchis, directorul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural (DJCCPC) Maramures, a auzit povesti despre iezerul din zona Desesti: „Tata era morar. Si venea la moara aia o batrana din Hoteni, nu mai stiu cum o chema dar era celebra prin povestile ei. Eram copil si ea ne povestea ca in Iezerul de deasupra Harnicestiului, in locul Sub Piatra (undeva la izvoarele Raului Mara), din cand in cand ieseau tot felul de bucati de carne insangerata si ca au fost scafandri sa-i caute fundul si nu i l-au gasit”. De fapt, in credinta populara toate apele au „cota de mort”. Fiecare rau, fiecare lac, fiecare iezer are o anumita cota. Si in fiecare an, in acea apa isi gasesc sfarsitul aproximativ acelasi numar de oameni. Asta spun toti batranii Maramuresului care au vazut, au auzit, dar mai ales, cred. Si totusi, asa cum stau incremenite in munti, n-ai spune ca iezerele Maramuresului ascund o forta atat de mare. Si n-ai spune ca sunt vii. Nunta innecata Parasca Fat povesteste ca in jurul iezerului de la poalele Gutaiului „graviteaza foarte multe credinte si povesti. Credinta porneste dintr-un alt punct. Si anume, exista doua spatii: spatiul locuit si spatiul dinafara. Spatiul dinafara unei asezari este un fel de spatiu sacru in care nu ai voie sa patrunzi oricum si sa faci chiar orice. Iezerul tine de un spatiu sacru. Iar in aceste spatii sacre nu ai voie sa circuli cu lautari. Ei bine, intr-o iarna a fost o nunta intre cineva din Desesti si cineva din Sapanta si astia si-au permis sa mearga cu saniile cu nuntasi, cu nanasi dupa mireasa in Sapanta. La intoarcere, ei au imbatat caii si venind cantand au trecut peste Iezer. Atunci s-a rupt gheta peste Iezer si toti nuntasii, cu mire si mireasa s-au innecat. Pe drum, daca ar fi mers roata cu saniile ar fi durat o zi sau doua. A treia zi, cei din Desesti, vazand ca nu mai sosesc nuntasii au trimis pe cineva in Sapanta. Iar ala a venit cu veste ca nunta a pornit, dar nunta n-a mai ajuns niciodata. Pe langa ca au trimis pe cineva la Sapanta, au trimis pe cineva si pe drumul peste Iezer, stiind de fapt ca s-ar fi putut intampla ceva din moment ce s-a incalcat o interdictie. Acela a povestit ca in Iezer bulbucea si bulbucea si apa ca aia se tot scufundau, se tot scufundau. Si de atunci nu s-a mai umblat pe aceasta scurtatura, s-a parasit cararea pentru totdeauna”. „Strapungerea traditiilor crestine de obiceiuri precrestine” Ioan Marchis, directorul DJCCPC Maramures, spune ca: „De fapt, in credinta populara exista parerea ca orice loc ca sa fie loc bun trebuie sa aiba niste pete negre. In asemenea iezere se prabuseste pamantul, asta inseamna lacul fara fund, un fel de loc ascuns. Daca exista binele, trebuie sa existe si raul. In taranescul ancestral binele si raul coexista si se presupun, contrariile care se opun dar se presupun in acelasi timp. Ca n-ar fi uratul daca n-ar fi frumosul si invers. Deci e tendinta aceasta a gandirii populare de a face dintr-un loc necunoscut, un loc absolut necunoscut, dintr-un loc frumos un loc absolut frumos. Ca la Fat Frumos te puteai uita, in contradictie cu zmeoaica sau zmeul care erau de o uratenie inimaginabila. Binele si raul este un arhetip mental care a marcat gandirea populara. In Maramures crestinismul a pastrat si lucrurile precrestine, toate traditiile vechi precrestine. Maramuresul a imbracat crestinismul. Fata padurii, raul care cere victime sau faptul ca arunci piatra in lac si vine furtuna inseamna ca verifica raul. Deci a ramas aceasta tendinta de a sacrifica si raului ceva, ca sa stea linistit, ceea ce crestineste nu e voie. De aceea se aduc si jertfe – taiatul cocosului sau a berbecului in fundatia casei. Deci este de fapt o pastrare a traditiilor precrestine. Aici e vorba de o strapungere a traditiilor crestine de aceste obiceiuri precrestine”. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro