Bivolii, atractie turistica

Pe vremuri, bivolii erau la mare cautare in satele maramuresene, fiind cei mai ieftini carausi si un ajutor de baza in muncile agricole si activitatea miniera. In timp, numarul lor s-a redus considerabil. Potrivit datelor statistice, in 2005, in Maramures mai erau circa 3.900 de bubaline. Si, o mare parte dintre acestea se afla in Tara Lapusului. Zona Lapusului nu e celebra doar pentru bisericutele de lemn, manastirile sau personalitatile zonei, ci si pentru comunitatea de... bivoli. Nu este vreo aluzie, pur si simplu este vorba despre bivoli, adica bubaline (specie de vite cornute inrudite cu taurinele, cuprinzand bivolii, n.red.). In zona exista cea mai mare comunitate de bubaline din intreg judetul, numai cireada din Suciu de Sus numara peste 200 de capete, asta ca sa nu mai punem la socoteala bivolii din Rogoz si localitatile invecinate. Asa ca, nu e de mirare ca drumul sepuit ce duce dinspre Targu Lapus spre asezarile de la poalele Tiblesului e presarat din loc in loc cu “pete” negre. In ciuda vantului puternic, animalele cu pielea ca taciunele stau tolanite in iarba aplecata la pamant, in timp ce ciurdarii se chinuie sa astampere doi-trei bivoli indaratnici. Sa nu ne-auzim vorbe ca n-am avut grija de masina, o parcam departe de ciurda. Doi barbati pazesc animalele din lateral, invartind biciul in aer, la fel ca niste cowboys din Vestul Salbatic. Intr-un final, unul dintre ei pare sa ne vada, si se apropie incet. „Toreadorul” de Rogoz Nicolae Toma nu pare sa aiba mai mult de 35 de ani, insa tocmai pentru ca il tin picioarele sa alerge dupa animale, satenii din Rogoz l-au angajat sa le pazeasca ciurda. Ne priveste atent si, aruncand un ochi spre un bivol, povesteste incet: „nu va fie frica, sunt foarte blanzi. Pe unii ii mangai, altii mai vor sa ma impunga, dar nu m-au lovit niciodata. Acuma is linistiti, rumega, desi vremea asta nu le prea place, si nici pasunea n-a fost foarte buna anul asta, probabil din cauza ploilor”. In timp ce vorbeste, „pune la un punct” o bivolita care avea chef de plimbare, dupa care continua: „din cele 91 de capete pe care le grijim, avem vreo sese de care trebuie sa avem grija ca de copii, ca imediat le vezi ca o iau la fuga si se duc acasa. In rest, e un animal curat. Alege plantele pe care le mananca, nu ca si vaca. Si merg acasa singuri. Plus ca, desi e mai putin, laptele de bivolita e mult mai bun si mai sanatos decat cel de vaca. Si carnea, la fel. Totul e in functie de cum au oamenii grija, ca daca ii pun in jug nu mai pot avea prea multe pretentii la productivitate. Am auzit ca americanii mananca multa carne de bivol”. Cei doi ciurdari au inceput sezonul in 7 mai si vor pasuna bivolii pana la inceputul lunii octombrie. Zilnic, de cum canta cocosul pana seara, trebuie sa duca animalele la loc bun de pasunat, sa le adape… Pentru slujba asta primesc cate un milion de lei pentru fiecare bivol: “plus ca ne mai dau oamenii slanina, tigari, o tuica...”. Desi pare monotona, meseria de ciurdar e una palpitanta, mai ales in timpul verii, cand turistii care viziteaza Tara Lapusului descopera ciurda. “Si bivolii sunt atractie turistica! Cand vin straini in zona, se opresc la ciurda, fac poze si stau si se uita zeci de minute”. Am mai vorbi, dar ciurdarul se scuza. Se apropie ceasul la care trebuie duse animalele in sat. “O zis oamenii ca daca e vreme urata, sa le duc acasa cam pe la sase. Ase’ ca marg sa le abat!”. Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro