Bivolaru, pledoaria pentru mineritul responsabil

La mijlocul săptămânii trecute au avut loc alte audieri în cadrul Comisiei parlamentare pentru Roşia Montana. Au fost invitaţi specialişti din mai multe domenii, de la economie, la minerit, metalurgie sau alte activităţi conexe proiectului. Printre cei primiţi de Comisie, Marin Bivolaru, specialist băimărean, fost secretar de stat la începutul anilor 1990, a condus departamentul Metalurgie. Probabil cea mai consistentă intervenţie în cadrul zilei de audieri.

Marin Bivolaru este unul din puţinii specialişti români care au luat parte la toate lucrările importante din zona minerit-metalurgie, începând cu anii `70 şi cu mult după Revoluţie. Este depozitarul unor episoade foarte importante din istoria recentă a României, având în vedere că a participat în mod direct şi la negocieri cu BM, şi FMI, dar şi la edificarea unor (multor) obiective industriale din minerit şi metalurgie. Cele două merg mână-n mână, sau aşa ar trebui să fie. Printre altele, este cel care a lucrat la Coşul de dispersie de la Phoenix, a făcut prima staţie de epurare a apelor din iazul Reminului, mai există părţi din acesta. A lucrat cu un colectiv şi au pus la punct metoda CIP (cărbune în pulpă) cea pe care australienii de la Esmeralda au prezentat-o în 1994 ca fiind tehnologia lor şi cea mai modernă. Bivolaru şi colectivul cu care a lucrat au definitivat metoda înainte de 1989. Nu au fost băgaţi în seamă!

Despre acestea şi altele, GAZETA de Maramureş a mai scris. Credem că este important ca specialiştii care au lucrat la Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere (ICPM) din Baia Mare să fie audiaţi, să fie ascultaţi, să fie cooptaţi în colectivele care lucrează spre mai binele României. Şi în Baia Mare mai sunt, nu au plecat toţi în alte ţări. O parte predau la Universitatea de Nord, alţii sunt prin ţară, pensionari, dar din categoria celor activi. Marin Bivolaru s-a mutat în Bucureşti şi are în lucru o carte în care va expune o parte din invenţiile şi inovaţiile pe care le-a realizat într-o viaţă de om.

La audierea de la Bucureşti, Bivolaru iar ne-a surprins cu fermitatea declaraţiilor. La început a explicat succint de ce în România vin firme din domeniul minier, cunoscând parcă drumul spre perimetrele importante.

În primii ani de după Revoluţie, în nordul ţării a avut loc unul din cele mai mari jafuri din România. În Baia Mare se găseau toate hărţile geologice, toate perimetrele cercetate de geologii băimăreni, nu numai în nord, ci peste tot. Era cel mai tare Institut. Atunci a fost prins Ştefan Kiraly, subsecretar de stat în Departamentul Minelor, cu secrete de stat din domeniul resurselor minerale, secrete pe care le vindea precum roşiile în piaţă, firmelor interesate din ţări dornice să pună mâna pe resursele României.

Evident că a existat o reţea din care au făcut parte unele personaje cunoscute de la Revoluţie, dar şi unii anonimi ce au prosperat mai mult sau mai puţin. Kiraly a fost condamnat la 18 ani închisoare, apoi graţiat, iar acum e undeva prin Canada, dar şi Ungaria. Noi am mai scris despre acestea. Explicaţiile lui Bivolaru în faţa Comisiei s-au vrut a fi o opinie fermă şi competentă despre acei ani în care mineritul şi metalurgia românească au fost puse pe butuci, adică începuse declinul.

Bivolaru a participat la una din negocierile cu BM la care au fost invitaţi directorii de combinate şi companii miniere din România.

Cam aşa eram trataţi.

„Herr Bivolaru, de ce vă încăpăţânaţi să aveţi metalurgie şi minerit în România? Aici trebuie să fie turism!”, cam aşa m-au luat reprezentanţii BM în acei ani, ne-a povestit Bivolaru.

El a prezentat Comisiei parlamentare propunerea sa pentru Proiectul Roşia Montana.

Bivolaru crede că metoda propusă de cei de la RMGC este greşită. Adică, cianurarea directă a minereului extras. Bivolaru propune flotarea minereului şi obţinerea unui concentrat care trece prin faza de cianurare. Se reduce de peste zece ori cantitatea de cianură folosită, nu este nevoie de iazuri de decantare imense. O metodă folosită în România, o metodă pe care a amintit-o şi Institutul de Geologie al României.„Lângă Roşia Montana se află Roşia Poieni. Acolo există o Flotaţie funcţională. Concentratul realizat aici se poate duce la Baia Mare, unde există o uzină în care se poate cianura concentratul. Acolo este un iaz de decantare care are şi o staţie modernă de epurare la evacuarea din iaz.

La Roşia Montana nu este nevoie să se realizeze niciun iaz de decantare, nu este instalaţie de preparare, nu sunt cianuri. Activitatea se rezumă numai la activităţi miniere, fără să afecteze şi să pună în pericol şisturile arheologice, sau să afecteze mediul. Se deblochează starea socială tensionată.

Instalaţia în mare parte este realizată deja, necesită eforturi financiare minime. Instalaţiile de completare sunt minime, şi de uz curent”, a spus Bivolaru şi a expus pe larg propunerea în materialul prezentat Comisiei.

Inginerul băimărean doreşte reluarea activităţii miniere, dar în folosul României, al românilor. Mai mult, el a recomandat şi are soluţiile tehnice, simple de altfel, de a reporni şi activitatea de metalurgie pe minereuri nobile. Cu o investiţie mică se poate face o secţie de rafinare, iar atunci şi povestea metalelor rare ar fi rezolvată în România. S-ar închide cercul!