Bisericile noastre sunt vii

Despre iubirea de oameni, despre bunatate, sacrificiu, jertfa, perseverenta, despre suflete mari deschise pentru nevoile celor necajiti si despre credinciosii care dau viata bisericilor, ne vorbeste Preotul Vasile Fodorut, In Saptamana Patimilor. Preotul Vasile Fodorut, nascut In Vadu Izei, In 13 ianuarie 1971, este paroh al Bisericii „Sfantul Iosif Marturisitorul”, din Baia Mare. In ultimii doi ani a reusit sa puna In practica o idee pe care autoritatile locale si judetene au lasat-o de ani de zile suspendata In eter: construirea unui centru social multifunctional, care sa vina In Intampinarea oamenilor aflati In nevoi. Reporter: Mai are Sarbatoarea Invierii aceleasi semnificatii? Pr. Vasile Fodorut: Din punctul de vedere al preotului paroh, relatia cu credinciosii (atat taina spovedaniei, cat si contactul pe care Il avem direct la slujbe In perioada Postului, perioada de pregatire pentru Sfintele sarbatori) este mai apropiata. Nu ne putem plange. Nu am sesizat o secularizare atat de pronuntata cum de exemplu se Intampla In Occident, unde bisericile au devenit muzee si se fac concerte simfonice In ele. Activitatea noastra, In aceasta perioada, este foarte intensa, zilnic spovedim de la ora 5 pana la ora 10-11, In saptamanile acestea doua, Inainte de Pasti. In Noaptea de Inviere, pe an ce trece, avem tot mai multi oameni la slujba. Chiar de praznicul Floriilor am avut la biserica foarte multa lume. Eu am sesizat ca vin foarte multi tineri. Copiii de la scoli au venit singuri sau In mod organizat, la spovedanie, la Impartasanie. Iar cei plecati la munca In strainatate, macar cand vin acasa nu uita de biserica. Vin sa Isi faca ordine si In suflet. Majoritatea dintre ei, care reusesc sa ajunga mai repede acasa, vin la spovedit, la Impartasit, chiar daca nu au facut-o de una an de zile sau mai mult. Rep.: S-au Inmultit pacatele, s-au diversificat? Pr. V.F.: Din punctul acesta de vedere, omul e acelasi dintotdeauna. Nimic nou sub soare. Sunt acelasi gen de pacate, numai ca s-au rafinat foarte mult. Sunt atat de subtiri, omul modern este ispitit exact cu ceea ce consuma prin presiunea aceasta a timpului, a stresului. Drama omului modern este faptul ca banul a devenit totul, a devenit idolul omului mileniului III. Totul se reduce la ban. Intr-un timp record, doresc sa atinga performante, arzand etape In pregatire si asta-i face pe oameni nefericiti. Plus suferintele. Stilul acesta de viata Ii face pe oameni sa se Imbolnaveasca mult mai repede. Apar cazuri numeroase de cancer, de obicei oameni tineri, oameni pana In 50 de ani. Si asta se datoreaza In mare masura stilului de viata, dar poate si unor crize spirituale pe care omul le are la un moment dat In viata sa. Rep.: Cat de veridice sunt scenariile privind sfarsitul lumii, care apar tot mai des si din tot felul de surse? Pr. V.F.: Dintotdeauna au existat acestea. Sfanta Scriptura spune tot: exista si semne si minuni. Biserica noastra si credinta noastra nu este una apocaliptica. Noi trebuie sa le spunem credinciosilor sa munceasca precum ar trai o mie de ani, dar sa se gandeasca pentru suflet precum ar muri maine. Asta Inseamna un echilibru In viata omului. Daca are si preocupari spirituale, nu uita ca are si un suflet. Moartea nu Inseamna sfarsitul existential, omul nu trece In nefiinta. Din contra, trece In alta stare, o stare In care, cand vrea Dumnezeu, lucrurile acestea se vor Intampla. Nu depind de noi, nu avem cum sa schimbam lucrurile. Rep.: Mai crede lumea In minuni? Pr. V.F.: Minuni se Intampla tot timpul, In fiecare moment. In tot momentul, In tot ceasul se Intampla chiar minuni extraordinare. Pentru minuni Iti trebuie credinta, Iti trebuie puritate. Uitati-va la copii: asa cum cred ei In povestile care li se spun, prin credinta, prin ceea ce spun, prin ceea ce traiesc, prin ceea ce simt, ei dovedesc puritatea. Daca am avea sensibilitatea lor, asa cum spune Mantuitorul - daca veti fi precum copiii, veti intra In Imparatia cerurilor - tot asa, si celui care crede, totul Ii este cu putinta. Rep.: Ultimii doi ani au marcat o serie de actiuni pro si contra religiei In scoli, s-au interzis icoanele, apoi s-au introdus manualele de religie. Vorbim de un asediu asupra religiei? Pr. V.F.: E una dintre ofensivele omului modern, a omului secularizat. De fapt, razboiul acesta cu Hristos a fost dintotdeauna, Inca din vremea sa. L-au prigonit, i-au ucis pe sfintii apostoli, biserica Intotdeauna a fost sub asediu. Pe noi nu ne sperie astfel de initiative, mai ales ca ele sunt straine de spiritualitatea noastra, de crezul nostru, de felul nostru de a fi. Icoana, icoana de vatra, icoana din sufletul copilului, icoana din scoli, privita ca si obiect didactic, pur si simplu nu face altceva decat sa raspunda provocarilor unei inflatii de informatii In cadrul careia, tinerii din ziua de astazi sunt bombardati si manipulati cu tot felul de idei. Si atunci, o alternativa la un stil de viata fara Dumnezeu Ii deranjeaza pe unii care de fapt doresc, ceva mai mult, sa iasa In evidenta. Rep.: Ce povata le dati credinciosilor acum de Sarbatori? Pr. V.F.: Sa respecte randuielile crestinesti, sa participe la slujbele Saptamanii Patimilor. Trecand prin jertfa Mantuitorului, poti sa te bucuri cu adevarat de Noaptea Invierii si de bucuria praznicului minunat care este Invierea. In mod normal, asta se Intampla cand reusim acea igiena a sufletului nostru, prin spalarea pacatelor si unirea noastra cu trupul si sangele lui Iisus Hristos. Mai mult de atata nici nu se poate… Adriana SZABO adriana@gazetademaramure.ro