Biroul Vamal Sighet SRL

Doi dintre vamesii sigheteni prinsi in flagrant au fost condamnati la 2 ani inchisoare, cu suspendare. In declaratiile date inaintea procurorilor DNA, acestia recunosc faptul ca au primit bani, in repetate randuri, de la diverse societati comerciale, insa spun ca banii erau impartiti impreuna cu colegii lor si, inclusiv, cu seful Biroului Vamal, Lidia Muresan. Totusi, singurii condamnati penal au fost doar cei doi vamesi. In urma cu doi ani, Vama Sighet era lovita de socul unei inopinate vizite a procurorilor DNA. In octombrie 2006, unul dintre vamesii sigheteni a fost surprins in flagrant, in timp ce primea de la administratorul unei societati comerciale suma de 200 lei, pretinsa ca mita, pentru a nu efectua controlul vamal si pentru a elibera mai repede documentele vamale. Ulterior, Vasile Carciu a recunoscut provenienta si destinatia banilor. Impotriva sa a inceput urmarirea penala, pentru infractiunea de luare de mita. In cursul anchetei penale, vamesul a relatat procurorilor si alte amanunte privitoare la activitatea sa in cadrul Biroului Vamal Sighet. In dosarul de urmarire penala, numele sau apare alaturi de cel al unui alt vames, Ioan Tiplea, si al altor angajati ai Vamii Sighet, inclusiv cel al sefului Biroului, Lidia Muresan. Toata povestea a inceput cu acel flagrant. Pe parcursul urmaririi penale, Carciu a relatat anchetatorilor, amanuntit, modul in care el si colegii sai pretindeau foloase banesti si materiale, in cadrul activitatii vamale desfasurate. Uneori, fiecare vames isi gestiona singur modul de obtinere a mitei, alteori, sumele incasate de la diversi agenti economici (dar si persoane fizice) fiind adunate si impartite mai apoi intre toti angajatii. Din rechizitoriul procurorilor DNA desprindem faptul ca, in mod frecvent, angajatii vamii pretindeau si acceptau diverse sume de bani din partea societatilor comerciale care efectuau transport de marfuri, ale caror marfuri erau vamuite la Sighet. In schimbul banilor, vamesii sigheteni ofereau diverse facilitati firmelor respective: efectuau cu celeritate sporita operatiunile vamale, vamuire in afara orelor de program ori la sediul declarantului vamal sau chiar protejau activitati contraventionale la regimul vamal. In traducere libera, favorizau traficul cu tigari provenite din Ucraina. In general, reprezentantii firmelor sau angajatii acestora cunosteau „tariful” perceput, nefiind nevoie ca vamesii sa pretinda explicit, la fiecare vamuire, o anumita suma. Cuantumul varia in functie de tipul operatiunilor de export sau import, de locul si timpul efectuarii vamuirii, de frecventa operatiunilor vamale. Reprezentantii firmelor care cotizau frecvent in contul vamesilor erau interesati de o „buna colaborare” cu acestia, pentru derularea rapida a procedurilor vamale, prin reducerea timpului de stationare in vama a vehiculelor cu marfa. Foarte multa lume vorbeste despre proasta reputatie a vamesilor, in general. Despre faptul ca multi dintre acestia sunt corupti si pretind mita pentru a oferi anumite facilitati celor care efectueaza in mod frecvent activitati de transport de marfuri supuse vamuirii. In acest caz, s-a dovedit ca astfel de afirmatii au un suport real. Cel putin in cazul Vamii Sighet, lucrurile au fost cu totul scapate de sub control. Faptul ca mai multi angajati ai Vamii, inclusiv conducerea acesteia, au fost implicati in infractiunile de care au fost acuzati Carciu si Tiplea arata ca mita ajunsese la ordinea zilei, facand parte din cutuma locului. In unele cazuri, vamesii nici nu mai pretindeau banii, „clientii” avand deja lectia invatata. Iar atunci cand o faceau, acestia incercau sa dea solicitarii o forma de legitimitate. Se foloseau apropouri vizavi de calitatea anumitor produse transportate, vamesii amintind ca nu i-ar deranja cateva bunuri de acel gen, ori se invocau orele suplimentare din afara programului de lucru, in timpul carora a trebuit sa faca vamuirea, ore ce necesitau a fi remunerate. Tarifele pretinse se incadrau intre 50 si 250 lei sau 50 si 200 euro. Conform declaratiilor celor doi, de cele mai multe ori, banii se imparteau in mod egal cu sefa de Birou, Lidia Muresan, si cu ceilalti lucratori vamali, Felicia Iepan si Vasile Berci. Fiecare dintre acestia avea anumite atributii in derularea procedurilor vamale (controlul fizic si al documentelor, acordarea liberului de vama), iar vamuirea in afara orelor de program se efectua cu aprobarea sefului de Birou. Vasile Carciu era cel care se ocupa de evidenta banilor. Fiind un tip meticulos, el nota toate sumele primite, intr-un registru propriu, pentru ca, ulterior, banii sa fie impartiti in mod egal intre toti vamesii implicati. Aceste aspecte sunt recunoscute atat de Carciu, cat si de Tiplea, pe parcursul urmaririi penale. Flagrantul de la care s-a pornit a fost legat de firma SC Lismar SRL, din Remeti, administrata de Ioan Olah. In 24 octombrie 2006, in timpul efectuarii procedurilor vamale la mijloacele de transport importate de firma din Remeti, Carciu a pretins administratorului societatii suma de 200 lei, pretentiile sale imbracand forma unei solicitari de a i se plati orele suplimentare, intrucat programul de lucru fusese depasit cu cateva minute. Ioan Olah a realizat imediat faptul ca vamesul ii cere mita, iar din dorinta de a finaliza cat mai repede incheierea formalitatilor vamale, a acceptat propunerea lui Carciu. Asupra sa avea doar jumatate din bani, asa ca s-a convenit ca restul sa se plateasca ulterior. La cateva zile, Ioan Olah s-a autodenuntat organelor de cercetare penala. S-a organizat un flagrant, prin marcarea unor bani ale caror serii au fost in prealabil notate. Imediat dupa primirea celor 200 de lei, in timp ce se afla la birou, Carciu a fost prins in flagrant. Cu acea ocazie, s-au mai gasit si alte sume de bani. Intr-unul din sertarul biroului, acolo unde Carciu obisnuia sa pastreze „onorariile” primite, s-au aflat 890 lei, despre care vamesul a declarat ca provin tot din mita obtinuta si urmau a fi impartiti cu colegii sai. Mai mult, asupra sa a fost gasit si un biletel cu indicii precise asupra unor sume de bani primite de la diversi agenti economici, inclusiv din partea firmei lui Ioan Olah, in dreptul caruia apare mentiunea REM – cu referire la localitatea Remeti. In 31 octombrie, pe numele lui Vasile Carciu s-a emis un mandat de retinere pentru 24 de ore, iar apoi el a fost arestat preventiv pe o durata de 29 de zile, arest prelungit cu inca 30 de zile. Pus in fata evidentelor, Carciu a recunoscut imprejurarile producerii faptei, precum si multe alte infractiuni de care s-a facut vinovat atat el, cat si colegii sai. Rechizitoriul intocmit de procurorii DNA este unul destul de vast si cuprinde mentiuni referitoare la aproximativ 15 societati comerciale si o persoana fizica, de la care Carciu si colegii au pretins si primit diverse sume de bani si bunuri materiale. De asemenea, in cadrul anchetei penale a fost audiat si colegul sau, Ioan Tiplea, alaturi de care Carciu a comis majoritatea infractiunilor. Cei doi recunosc, in mare parte, modul in care s-au desfasurat lucrurile si ambii vorbesc despre faptul ca banii nu le intrau direct in buzunar, ci erau impartiti intre mai multi angajati ai Biroului. Amintim cateva din firmele care au dat mita vamesilor sigheteni: SC ALG Romania, Viseu de Sus – cu 50 euro si 750 lei, deghizati sub forma unor sponsorizari la Asociatia Sportiva Sighet, unde activeaza fiul lui Carciu; SC Manfred Viseu – 700 euro; SC Aviva Baia Mare – in mod repetat, cate 200 lei (Carciu si Tiplea avand 700 lei); SC HJP Manufactured Viseu – taxa de 100 lei (Carciu primind 600 lei); SC Vad Lux Viseu – repetat cate 100 lei (Carciu primind 600); SC Aviva Baia Mare si ITA Production – contracte de sponsorizare – 500 lei si 300 lei. La mijloc a fost si o persoana fizica, Maria Chichinejdi, care i-a dat lui Carciu 1 – 2 cartuse de tigari, pentru inlesnirea trecerii unei cantitati mai mari peste frontiera cu Ucraina. Ulterior finalizarii urmaririi penale, cei doi au fost trimisi in judecata. In urma cu cateva saptamani, Tribunalul Maramures i-a condamnat la o pedeapsa „pe masura” faptelor: 2 ani si 6 luni inchisoare, cu suspendare pe o perioada de 4 ani si 6 luni, pentru Vasile Carciu, respectiv, 2 ani inchisoare, cu suspendare pe o perioada de 4 ani pentru Ioan Tiplea. Curios este faptul ca celelalte persoane amintite in rechizitoriu, inclusiv seful Biroului Vamal Sighet, Lidia Muresan, au scapat basma curata. „Un ordin nescris!” „Fiecare a spus ce a crezut, legat de caz. Ce a fost a fost. Eu mi-am recunoscut vina, in parte, cu toate ca, stiti, cand se face un dosar, el se face strict pentru persoana in cauza. Si degeaba au fost si altii, pe care poti sa-i numesti instigatori, inculpati, coinculpati... Nu pot eu sa cer DNA-ului sau altora ca de ce nu-i cerceteaza. Poate a fost de sus dispozitia sa nu mai inceapa urmarirea, mai ales pentru Lidia Muresan sau pentru altii. Noi am fost numai asa, ca sa zica, uite, ne scoatem activitatea. Este ciudat. Sunt niste intrebari care se ridica. Eu nu pot sa pun intrebarile pentru ca nu sunt in masura. Mi-a zis si avocatul, tu esti pentru faptele pe care le-ai facut. Dar faptele au fost facute, ma rog, la insistentele... sau ca un ordin nescris: dom’le, asa si asa faci! Nu se vamuieste masina cutare, nu se face cutare, pana nu vine omul! Si noi eram casierii, propriu-zis, eu si cu Tiplea. Asta a fost. Numai ca stiti cum e, hotul neprins e cinstit. A cazut pe noi, care suntem capul rautatilor acolo, vorba vine. Numai ca, vedeti, intr-o institutie publica nu poti sa faci ceva fara aprobarea cuiva, nu?", ne-a declarat Vasile Carciu. Pana la inchiderea editiei, am incercat sa luam legatura cu Lidia Muresan si Ioan Tiplea, insa acestia nu au raspuns la telefon. „Banii ii imparteam cu ceilalti colegi” In ceea ce priveste declaratia data de Ioan Tiplea, putem spune ca este una foarte interesanta si arata modul in care el, treptat, a cedat in fata probelor ce i s-au pus inainte. Initial, nu a recunoscut faptele de care a fost invinuit, dar, ulterior, a revenit asupra celor spuse in fata procurorilor. Vom reproduce cateva pasaje din declaratiile sale contradictorii. „[...] Inteleg invinuirea ce mi se aduce si incadrarea juridica data faptei retinute. Nu recunosc acuzatiile ce mi se aduc. O cunosc pe Rodica Danci, fiind prieteni de familie cu aceasta. Prin intermediul angajatelor care lucreaza la Steilman, mi-a trimis niste articole de imbracaminte produse de firma, pe care eu le-am dat doctoritelor de la Clinica de Urologie Cluj. Le-am primit in perioada in care eram internat in spital. Consider ca a fost un ajutor umanitar. Il cunosc pe Pituc Gheorghe, presedintele Asociatiei Umanitare „Ajutor Crestin pentru Copii” Ocna Sugatag, care importa lunar marfa din Germania. Eu si colegii am participat la vamuirea produselor. Nu-mi amintesc sa fi primit bunuri din cele importate de societate si, cu siguranta, pot sa afirm ca nu am luat sume de bani de la reprezentantul asociatiei. [...] Il cunosc pe Otho Lieb, asociat la SC Con Mob SA Sighet. [...] Nu am primit niciodata sume de bani de la Otho Lieb. M-am intalnit intamplator cu el, iar acesta mi-a multumit, spunandu-mi ca ramane dator. [...] Nu am primit bunuri sau sume de bani ca mita nici de la alte firme care au facut operatiuni de import – export ale caror proceduri vamale s-au derulat prin Biroul Vamal Sighet". Declaratia a fost semnata in 6 decembrie, ora 16,50. Dupa o ora, Tiplea are o revenire de memorie. Ce buna e lecitina DNA cateodata. Iata ce sustine in aceeasi zi, la ora 18. „[...] Recunosc faptul ca in urma cu cateva luni am primit suma de 100 lei de la Otho Lieb, asociat la SC Con Mob. [...] Este posibil sa fi primit bani in acea perioada de la Otho Lieb, insa nu imi mai amintesc acest lucru, intrucat am avut probleme in acea perioada din cauza accidentului vascular cerebral. [...] De la Ioan Tomoiaga se primeau in mod constant sume de bani, atat de catre mine, cat si de colegii mei, in special Vasile Carciu. Sumele erau cuprinse intre 50 si 100 lei. [...] Precizez ca eu am primit de la Gheorghe Pituc suma de 200 lei si am impartit banii cu colegii mei Carciu, Iepan si Muresan. [...] Indiferent de lucratorul vamal care primea banii, aceste sume se tineau la Vasile Carciu, intrucat acesta era foarte meticulos si tinea evidenta cu privire la firmele care au dat, cat anume si cand. De obicei, banii erau primiti de catre Carciu si mine si imparteam cu ceilalti: Felicia Iepan, Lidia Muresan si, doar uneori, Vasile Berci.” De asemenea, Tiplea si-a amintit niste amanunte legate de sefa de Birou. „Intre mine si colegi au avut loc discutii, in sensul ca Lidia Muresan primeste bani de la diferite firme, insa participa si la impartirea banilor pe care noi ii primeam. Muresan nu impartea niciodata banii primiti de ea personal, cel putin eu nu am primit.” Mai e nevoie de vreun comentariu? Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro