Binecuvantati-i, nu-i omorati!

Unul dintre subiectele cele mai sensibile prezentate in GAZETA a fost cel legat de copiii institutionalizati. Acestea, chiar daca nu par, sunt dificil de realizat, din mai multe motive. Reticenta autoritatilor de a da “liber presei” in a scrie despre abuzurile asupra copiilor ne-a motivat sa sapam dupa amanunte. Culisele documentarii articolelor noastre arata ca in spatele cortinei, mizeria e mult mai mare. De multe ori, in cazul articolelor legate de abuzurile asupra copiilor institutionalizati nu am reusit sa aratam toate amanuntele legate de un caz. De cele mai multe ori din cauza dificultatilor de documentare, noi axandu-ne pe subiectul in sine. Probabil, multi dintre cititori se intreaba cum scriem un articol. Fiind un numar aniversar, vom descrie modul in care am ajuns sa scriem despre cazurile acestea. Am fost interesati de aceste abuzuri asupra copiilor inca de pe vremea directoratului-poetic al lui Augustin Botis. Atunci, primul subiect “cutremurator”, vorba unui avocat baimarean, a fost cel legat de cazurile de homosexualitate juvenila din Centrul de Plasament Copii Prescolari cu Deficiente de pe strada Dragos Voda din Baia Mare. Iata povestea, dura si necosmetizata a unei documentari cu „cantec”: “Intr-o seara, dupa orele de program, m-am intalnit cu un angajat al Directiei. Ma chemase pentru o licitatie la produse de carne. Era in iarna. Dupa licitatie, am mai vorbit cu el. E o persoana mai in varsta si am avut incredere ca nu vorbeste aiurea. Mi-a spus ca are dovezi concrete ca pe strada Dragos Voda, in centrul de acolo, sunt copii homosexuali si educatorii tolereaza situatia. Mai mult, copiii respectivi ar fi dat in scris unele declaratii in acest sens si acum acestea ar fi la directorul Augustin Botis”, povestea sursa. A trecut ceva vreme, dar sursa nu a adus dovezi in sustinerea afirmatiilor. Dupa o luna, am aflat ca cineva ii sustrasese niste acte din birou si tot ce era posibil ca si copiile dupa respectivele declaratii sa fi disparut. In cadrul general al spionajului care circula prin Directie, o spargere de birou si o sustragere de acte e o bagatela. Era perioada cand noi tocmai incepeam sa il “mangaiem” pe Botis, atragandu-i atentia ca nu e poet, ci director. Joaca adultilor Intr-o zi, l-am intalnit pe holurile fostului DPC pe Nicolae Boitor si l-am intrebat despre declaratiile disparute. Nu a negat, dar a spus ca sunt la asistentul social Ciprian Coza si ca va vorbi el sa ni le arate, si ca putem sa le consemnam. In ziua urmatoare ne-am prezentat la Coza, dar acesta a refuzat sa arate declaratiile, pe motiv ca n-ar avea aprobarea lui Boitor. De fapt, Boitor juca la doua capete. Noua ne spunea ca ni le da, lui Coza ii spunea sa nu ni le dea. Vreo trei saptamani ne-am jucat de-a soarecele si pisica. Hai maine, hai poimaine, tot asa. Pana la urma, i-am cerut acordul lui Botis sa mergem la Centru sa vedem care e situatia. Botis a spus “da, nici o problema”. Sef al acelui Centru era Andrea Dobos. Pentru ca lucrase in presa, credeam ca e o persoana deschisa. La Centru, o primire rece. Mai mult speriata, decat dornica sa imi spuna ceva, Dobos a negat ca ar avea acordul lui Botis de a ne permite sa discutam cu copiii. Ne-am intors la Directie. Botis sustinea ca el si-a dat acordul. Nu mai stiam ce sa credem. Trecusera trei saptamani si nici un rezultat. Stiam ca acele declaratii exista, le vazusem pe biroul lui Coza, dar… Nesimtitii In acest caz, Coza a inteles ca regia fostului director Augustin Botis era de a ne purta de la Ana la Caiafa si apoi la Dobos, fara nici un rezultat. Poate de aceea ne-a aratat un articol din nu stiu ce ordin intern, cu protectia imaginii copilului si alte bazaconii. Stupefiati, am aflat ca Dobos e de acord cu homosexualitatea la copii (asa ne-a declarat!, ca nu doar adultii isi pot alege preferintele sexuale, ci si minorii de 12-13 ani). Practic, a confirmat faptul ca in Centru erau copii homosexuali. Dupa alte vizite pe la Botis, am reusit sa-l determinam sa accepte ca asistentul social Coza sa ne insoteasca la Centru, cand vom vorbi cu copiii implicati. Dupa ce Dobos ne-a dat cu greu lista copiilor care provin din Centrul de pe Valea Borcutului (pentru ca aveam informatii ca respectivii copii proveneau de acolo), in prezenta lui Coza, am stat de vorba cu trei copii. Acestia ne-au confirmat faptul ca unii dintre cei care au peste 15 ani ii agreseaza sexual pe cei mai mici, supunandu-i la perversiuni sexuale si acte de homosexualitate. Nu am citit niciodata declaratiile lor scrise. Rezultatul anchetei noastre care a fost documentata timp de o luna: un articol care a stat in top 10 pe site-ul Revistei Presei cateva saptamani, si un control al Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie. Dupa un timp Dobos a plecat, Botis a fost demis (acum e ceva pe la Sindicatul din invatamant. Bravos!) si a venit la conducere Nicolae Boitor. Era Vatafului In perioada interimatului lui Boitor am primit confirmarea ca acesta si-a dorit cu ardoare functia de director. Boitor a venit de la Centrul de la Gardani unde a fost sef. In timpul unei documentari am aflat ca sefu’ si-a ridicat o modesta vila la care au lucrat copii de la Casa din Gardani. Am scris un articol care a avut un ecou deosebit. O parte din copiii folositi la munca aveau handicap psihic. Aveam informatia, dar nu aveam dovezi. Ciprian Dragos a fost la fata locului, dar casa era terminata, iar copiii plecati. Ne-au trebuit vreo doua saptamani sa aflam o adresa unde i-am putea gasi pe unii dintre cei care au lucrat pe „mosia lui Boitor”. Informatia a venit din interiorul institutiei, desi angajatilor le era frica de Boitor. De la Gardani am aflat lucruri incredibile, confirmate de tinerii pe care i-am gasit ulterior in Baia Mare (fosti rezidenti la Gardani in perioada construirii vilei de sef). Baietii povesteau cum au fost batuti, dusi la munca (nu numai la Boitor, dar si la alti doritori de chilipir). Am aflat cum se fura mancarea, cum erau pedepsiti daca povesteau cele vazute. Bucatarese, femei de serviciu, educatori si Boitor, evident, cu totii au profitat de acesti copii. Trauma, pentru ca este vorba de o trauma, va fi prezenta toata viata in sufletul copiilor din Gardani. Am batut la multe usi cu acest caz. Degeaba. Boitor este si astazi director la fostul DPC. Ba are sprijin politic in zona democrata (halal democratie si... sa traiti bine!). A fost o experienta amara pe care am regasit-o in cazul copilului omorat de tata dupa reintregirea familiei. Nu mai detailam acest caz. A fost de ajuns ca am gasit un dosar la Tribunal in care erau fotografii de la locul omorului. Groaznic, iar la DPC nu se gasea dosarul copilului omorat cu bestialitate. In „nesimtirea” noastra, credeam ca ar fi normal ca insul vinovat de realizarea anchetei sociale ce a dus la o reintregire in familia nefericita sa plateasca intr-un fel sau altul. Aiurea! Suntem niste visatori. Somn usor, sapte pureci pe-un picior! Nicolae TEREMTUS, Ciprian DRAGOS