Bijutierul literelor primei Biblii

Inventia tiparului a fost ultima si cea mai de pret dintre cele pe care evul mediu le-a daruit vietii culturale. Inventarea tiparului cu caractere mobile a ingaduit scaderea considerabila a costurilor producerii textelor scrise si a permis totodata o standardizare superioara a acestor texte. La randul sau, standardizarea a dus la diseminarea rapida a cunostintelor si la modelarea mintii umane, indreptand-o pe calea abstractiunii si generalizarii, a dezvoltarii gandirii stiintifice moderne. „Arta artelor coborata din Cer... mama tuturor stiintelor... superioara si mai sublima decat painea si vinul... simbolul varstei de aur si al vremurilor fericite!” Cu astfel de cuvinte entuziaste intampina aparitia tiparului marele erudit Guillaume Fichet, rectorul Universitatii din Paris, care, pentru prima data in Franta, introdusese cel dintai atelier tipografic, instalandu-l la Sorbona. Precedentul asiatic In China isi are locul de origine nu numai procedeul fabricarii hartiei, ci si prima cerneala tipografica (obtinuta in secolul III din apa, negru de fum, clei, rasina si substante aromatice), precum si primele caractere mobile, confectionate din teracota (de catre Pi Sheng, catre 1041), din lemn (in secolul XI), sau din metal (in secolul XIV). Acestea din urma au aparut, se pare, in Coreea, unde prima carte tiparita cu caractere metalice dateaza din 1409. Este foarte probabil ca numerosii trimisi oficiali ai curtilor occidentale, misionarii si negustorii (celebru fiind Marco Polo) care in secolele XIII si XIV au calatorit si au ramas ceva timp in Extremul Orient sa fi informat, dupa ce s-au intors acasa, asupra diferitelor inventii intalnite acolo, printre care si cele legate de tehnica imprimeriei, inclusiv asupra caracterelor mobile. Secretele lui Gutenberg In Europa, Johannes Gensfleisch von Gutenberg, un giuvaergiu din Mainz, nascut pe la 1400, este cel care a descoperit o noua metoda de a multiplica scrierea. Gutenberg facea parte dintr-o familie instarita, care juca un rol important in micul oras de pe Rin. Dupa o copilarie despre care nu se stie mare lucru, ajuns la varsta adolescentei, Gutenberg a trebuit sa asiste la confruntarile civile din orasul sau natal intre vechile familii patriciene si breslele mestesugaresti in ascensiune. Tatal sau, Friele Gensfleisch, a fost nevoit sa plece in exil intre 1411 si 1413. Acelasi lucru s-a petrecut si cu tanarul Johannes Gutenberg in anul 1428, cand a trebuit sa se refugieze la Strasbourg. Aici, Gutenberg, a carei familie fusese implicata la Mainz in emisiunile monetare locale, a intrat in randurile breslei mesterilor care prelucrau metalele. Cativa ani mai tarziu, probabil prin 1444, in urma mortii fratelui sau, Gutenberg s-a intors la Mainz, unde si-a continuat experientele tehnice, pe care le-a orientat ferm in directia tiparirii unor texte scrise. Metodele de imprimare utilizate pana la Gutenberg foloseau o matrita compacta pentru fiecare imprimare; cel mult se stantau unele casete distincte pentru textele care insoteau ilustratiile gravate. In felul acesta insa, corectarea erorilor presupunea refacerea intregii matrite, iar posibilitatile de adaptare si refolosire a materialelor erau nule. Gutenberg s-a gandit sa foloseasca caractere mobile, reprezentand fiecare cate o litera sau un caracter grafic. Din actele unui proces rezulta ca „secretele de fabricatie” detinute de Gutenberg se refereau la trei lucruri distincte: la slefuirea pietrelor pretioase, la fabricarea oglinzilor si „la un nou mestesug”, pentru care se folosea de bucati metalice turnate, de matrite de plumb si de alte lucruri legate de presare. Nu se spune nimic despre stadiul la care ar fi ajuns Gutenberg folosind aceste procedee. Dealtfel, la acea data (1439), mai existau si alti mesteri care incercau acest „mestesug de a imita scrierea”. Biblia de 42 de randuri La Mainz, Gutenberg s-a asociat cu bancherul Johannes Fust si cu ginerele acestuia, Peter Schöffer, fost student la Universitatea din Paris, copist si caligraf inainte de a se dedica imprimeriei. Cei trei au folosit un procedeu nou: au turnat caracterele de plumb (apoi de arama) in matrite de metal. Cele mai multe dintre faptele legate de peripetiile vietii lui Gutenberg si ale imprimeriei sale au ramas obscure si controversate. Se stie ca a inceput sa lucreze la tiparirea cartii fundamentale a crestinatatii pe 30 septembrie 1452. Banii obtinuti de la Fust i-au ingaduit lui Gutenberg sa-si duca proiectul pana aproape la capat. Atunci cand marea opera a fost aproape gata, in noiembrie 1455, Fust a profitat de faptul ca datoria era scadenta si a solicitat rambursarea banilor. Cum Gutenberg n-a avut banii necesari, a fost nevoit sa-i cedeze lui Fust partea sa din asociatia de tiparire a Bibliei. Fust a preluat intreaga afacere si ajutat de Peter Schöffer, care fusese calfa lui Gutenberg, a dus la bun sfarsit tiparirea cartii. Biblia a reprezentat rezultatul unui proiect menit sa impuna categoric in ochii contemporanilor superioritatea noii tehnici fata de mai vechiul mestesug al copierii manuale a manuscriselor. Biblia cu 42 de randuri este cu adevarat o bijuterie a artei tipografice. Capodopera a tehnicii tipografice a carei perfecta regularitate de aliniere a randurilor, precizie si frumusete a desenului literelor sunt de-a dreptul uimitoare, Biblia de 42 de randuri a fost publicata in doua volume de mari dimensiuni si cuprinde 1282 de pagini pe cate doua coloane, cu un total de 2.500.000 de semne tipografice. Culegerea si punerea in pagina sunt deosebit de ingrijite, forma literelor eleganta, corectitudinea tipografica desavarsita, astfel incat ea putea rivaliza din punct de vedere calitativ cu cele mai pretentioase manuscrise ale vremii. Biblia cu 42 de randuri a aparut in 300 de exemplare. Putinele exemplare care s-au pastrat sunt socotite astazi cartile cele mai valoroase din lume. Dupa aceasta experienta frustranta, Gutenberg nu a renuntat la activitatea tipografica decat in 1462, dupa cucerirea Mainzului de catre noul arhiepiscop Adolf de Nassau. Exilat temporar impreuna cu un mare numar de cetateni, Gutenberg a primit totusi permisiunea de a se intoarce la Mainz. In 1465, a fost acceptat printre curtenii arhiepiscopului, primind si o pensie care l-a ferit de griji materiale in ultimii sai ani de viata. Gutenberg a murit la 3 februarie 1468, la Mainz. Cartea, inainte de Gutenberg Spre sfarsitul evului mediu, cartile erau copiate in serie, iar ornamentatia cu majuscule si cu miniaturi a ramas rezervata unui numar mic de cumparatori foarte bogati. Aparitia universitatilor a dat un avant extraordinar productiei de carte, chiar inaintea inventarii imprimeriei. Pana la folosirea pe scara larga a hartiei (in secolul al XVI-lea), cartile copiate pe pergament necesitau cheltuieli enorme. Cu toate acestea, cererile erau atat de mari incat numarul copistilor si al cartilor copiate au atins cifre de-a dreptul uluitoare. Folosirea tarzie a hartiei a fost cauzata de faptul ca hartia era mai putin rezistenta si, cu toate acestea, aproape tot atat de scumpa ca pergamentul. Aceasta din doua motive: pergamentul putea fi folosit dupa ce scrisul anterior fusese rauzit (devenind ceea ce se numeste „palimsest”), iar al doilea motiv era acela ca hartia era o inventie a „paganilor” arabi si era fabricata mai ales de mesterii evrei. S-a renuntat la folosirea pergamentului pentru ca, numai pentru confectionarea a doua file de pergament, era nevoie de intreaga piele a unei oi. Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, doua carti - Psalmii si Evanghelia lui Luca - copiate de scribii catedralei din Durham intr-un tiraj de circa 60 de exemplare, au necesitat, pentru pregatirea pergamentului respectiv, pielea a 18.060 de oi. Cartile erau publicate in fascicole (pecie) de o dimensiune fixa stabilita: fiecare pecia trebuia sa aiba 16 coloane de text, fiecare coloana 62 de randuri, fiecare rand 62 de litere. Dupa cate astfel de fascicole avea cartea, era stabilit pretul cartii si retributia cuvenita copistului si corectorului. Primele tiparituri Gutenberg Culesul textelor nu era dificil in sine, cu atat mai mult cu cat Gutenberg a introdus casetele de litere, fiecare litera avand cate un compartiment propriu. Problemele cele mari apareau la alinierea literelor pe randuri si la calcularea lungimii randurilor, astfel incat acestea sa fie aliniate frumos atat la dreapta, cat si la stanga. Astazi este imposibil sa reconstituim exact ordinea in care Gutenberg a rezolvat toate aceste probleme. Ceea ce putem doar presupune este ca in momentul intoarcerii din exil la Mainz era destul de avansat in gasirea solutiilor. In 1445, Gutenberg a tiparit un fragment din Cartea Sibilelor, de fapt o poezie germana din secolul al XIV-lea. Ca era doar o incercare rezulta din forma inca rudimentara a literelor folosite. Au urmat fragmente din gramatica lui Aelius Donatus, apoi un calendar astronomic pe anul 1448, o bula papala contra otomanilor si chiar formulare pentru indulgente din anul 1454, lucrari de mici dimensiuni, care permit sa urmarim ameliorarea treptata a formei literelor si perfectionarea tehnicii tipografice. Tiparnite ortodoxe si transatlantice In spatiul ortodox, prima tipografie pare sa fi functionat la Cetinje, in Muntenegru, de pe la 1490, mesterii de aici invatand arta tiparului la Venetia. De la Cetinje a venit in Tara Romaneasca tipograful Macarie, care a tiparit la Targoviste un Liturghier slavon (1508), urmat de un Octoih (1510) si un Evangheliar (1512). In Tarile romane, cererea de carte tiparita era inca slaba, ceea ce explica oprirea activitatii tipografice si reluarea acesteia dupa 1530, mai intai in orasele din sudul Transilvaniei, unde exista o piata de desfacere mai consistenta. La Moscova, tiparul a ajuns abia in 1553, dupa ce, in 1539, fusese instalata prima tipografie dincolo de Atlantic, in Mexic. Tiparul - o revolutie esentiala Inventia tiparului a avut o importanta incomensurabila pentru viata culturala in general si pentru progresul cercetarii stiintifice in sine. Numarul celor care au putut beneficia de o carte, care au putut avea acces la instructie, la cultura, a crescut dintr-o data enorm. Ideile si descoperirile din orice domeniu al culturii si al tehnicii au putut sa circule imediat cu o anumita rapiditate. Tiparul nu a dus imediat la Revolutia stiintifica. Pentru aceasta a trebuit sa mai treaca un secol. Dar el a facut ca aceasta revolutie sa devina inevitabila. Si viceversa: revolutia probabil ca ar fi fost imposibila fara inventia tiparului”, afirma I.Asimov, iar L.Fevre si H.-J.Martin sustineau ca “tiparul a avut o functie esentiala in difuzarea scrierilor clasice la inceputul secolului al XVI-lea si in propagarea ideilor Reformei; a contribuit la fixarea limbilor si a favorizat dezvoltarea literaturilor nationale.” Intr-o carte devenita celebra, Galaxia Gutenberg, Marshall Mcluhan a demonstrat ca diferenta dintre omul tiparului si omul culturii scribale este tot atat de mare ca si cea dintre omul alfabetizat si cel nealfabetizat, iar intr-o carte cel putin tot atat de celebra, Creanga de aur, James George Frazer afirma ca “doua sau trei generatii de literatura pot face mai mult pentru schimbarea gandirii decat doua sau trei milenii de viata traditionala.” Tiparul a fost si a ramas prilejul si instrumentul individualismului si exprimarii personale in societate. Este mai presus de orice indoiala ca publicatiile tiparite sunt mijloace directe de asigurare a faimei. Pana la aparitia cinematografiei, nu a existat nicaieri in lume un mijloc atat de eficient cum e cartea in ceea ce priveste difuzarea unei imagini personale. Avantul tipografiei In cateva decenii, imprimeria s-a raspandit in intreaga Europa. Faptul ca textul unei opere clasice stabilit de un erudit putea fi multiplicat la infinit, fara erorile unui copist, a constituit o revolutie completa in conditiile de lucru ale lumii savante. S-au tiparit carti nu numai in latina, ci si in limbile vorbite. La numai 19 ani de la aparitia Bibliei lui Gutenberg, unii tipografi din Venetia, Milano, Florenta si Roma au imprimat integral opere ale clasicilor greci, in limba greaca. In 1488, la Lyon, a fost tiparita prima carte cu caractere ebraice. Pana in anul 1500, in aproximativ 1.100 de tipografii distribuite in 260 de orase, au fost imprimate circa 40.000 de opere, intr-un numar de exemplare care se poate aprecia la 10 milioane. Au fost infiintate tipografii nu doar in marile centre universitare, unde exista o cerere masiva si sigura de carte, ci si alte orase care puteau oferi conditii favorabile de productie si oportunitati de desfacere a marfii. Ioan BOTIS