Biblioteca de idei / Zilele Înălţării

Sărbătoarea Înălţării Domnului a adus din nou bucurii duhovniceşti pentru sufletele românilor. Aşezarea Zilei Eroilor peste marele praznic creştin constituie un câmp nou de semnificaţii. Sufletele celor ce s-au jertfit pentru pământul sfânt al ţării, pentru neatârnare, pentru libertate, înălţate la ceruri împreună cu darul de jertfă, constituie plusul de valoare semnificativă care dă Zilei Înălţării conotaţii patriotice şi axiologice.

Unele biserici şi-au serbat hramul înălţării duminică, 27 mai. Nimic greşit în asta, căci se ştie că în calendarul creştin ciclul acesta cuprinde un şir de nouă zile, începând cu „joia înălţării”, zile în care salutul creştinesc specific este însoţit de meditaţii tematice ce vizează căile practice de înălţare a creştinului la Domnul. Căci dincolo de nevoia retrăirii marilor evenimente scripturale, pentru fiecare suflet de creştin, zilele acestea sunt zile de rugăciune şi smerenie, proceduri creştine care asigură adecvarea omului la „calea divină”.Mulţi încearcă în viaţă să se înalţe pe sine în dauna altora, călcând peste oameni sau mulţimi de oameni, numai pentru a-şi atinge scopurile. Alţii experimentează defăimarea celorlalţi pentru a-şi certifica rămânerea lor în „registrul de înălţime”. Toate aceste tipuri de comportamente sunt străine de „calea credinţei”. Căci Mântuitorul şi-a învăţat ucenicii că drumul spre înălţare are doar două proceduri, strict legate una de alta. Rugăciunea şi smerenia. Cei rugători învaţă smerenia. Cei smeriţi practică rugăciunea. Cei rugători vor fi ascultaţi. Cei smeriţi vor fi înălţaţi!

În fapt, aceste zile ale înălţării sunt un exerciţiu de aprofundare. Căci toate zilele vieţii omului sunt sau pot să fie „zilele înălţării”. Iar lucrurile sunt valabile, nu doar discutate într-o cheie de traducere biblică, ci şi în una convenţional-civilă. Spre exemplu, în literatură. Unde sunt cei ce s-au cocoţat pe „scaunele înălţate” în faţa poporului prin creaţiile lor? Mihai Beniuc, Dan Deşliu, Zaharia Stancu, Maria Banuş, Alexandru Toma, Ion Călugăru, Mihail Davidoglu, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Mihu Dragomir, Valeriu Emil Gălan, Titus Popovici, Alecu Ivan Ghilia şi alţii, promovaţi de partidul pe care l-au slujit, au crezut o vreme că „înălţarea” lor va fi definitivă. Dar sita valorică pe care istoria o impune i-a lăsat pe rafturi, însă mult mai la periferie. Mult huliţii şi persecutaţii din aceea vreme, Eminescu şi Blaga, în schimb, „s-au înălţat” la locul ce li se cuvine.

Să practicăm aşadar „înălţarea” în fiecare zi, dar prin smerenie şi rugăciune, prin modestie şi altruism ...