Biblioteca de idei / Un nou gen de literatură

Celor cu înclinație spre carte, ne trec prin mâini și prin oglinzile de reflectare diverse tipuri de lucrări. Simplu vorbind și biblioteconomic în același timp, aceste produse „livrești” se împart în „ficțio­nale” și „nonficționale”. Nonficționalul este, în primul rând, alcătuit din lucrările științifice și tehnice, iar ficționalul este dominat de speciile literare tradiționale: poezia, romanul, comedia sau drama etc.
În ultima vreme, peisajul cultural s-a îmbogățit cu un nou gen de scriitură.
S-ar putea numi „literatură de gra­niță”, deoarece cultivă exact această „trecere de barieră”. Specialiștii i-au zis FACTITION și i-au fixat genul proxim, atât în faction, cât și în fiction, iar diferența specifică în perimetrul unei succesiuni de fapte reale în care autorul intervine inteligent cu ficțiuni punctuale.

Este și cazul prozatorului Igor Bergler. Mi-a trimis spre „lectură de studiu” recenta sa carte, „Testa­mentul lui Abra­ham”, apărută la Editura Litera. Peste șapte sute de pagini minunate, cu copertă carto­na­tă, supracopertă și cu o banderolă de însoțire pe care stă scrisă mențiunea „Exemplarul tău cu autograf”. Deoarece urmează ca în această toamnă cartea să-i fie prezentată și la Baia Mare, precautul Igor, cu care m-am împrietenit la lan­sarea primei sale cărți „Biblia pierdută”, îmi trimite „un nou bestseller al autorului cărții care a doborât toate recordurile…”.

Mottoul romanului este așezat chiar deasupra celor mai importante mențiuni de responsabilitate editorială – „numele au­torului și titlul cărții”: Ceea ce s-a pierdut ne-ar putea salva de ceea ce avem deja. O formulare purtătoare de dialectică subtilă și sublimă, un corset hermeneutic ce ne trimite la sferele metafizice ale istoriei.
Când numim acest tip de carte factition, ne gândim cu deosebire la alternarea pe care o practică permanent Igor Bergler între planurile conținuturilor esențiale și resedimentarea istoriilor evidente. În acest stil de anamneză, cu uriașe inserții culturale, sunt ușor de găsit talentul fa­bulos și cultura generală profundă ale unui prozator, menit, chiar prin rezo­nanțele sale nominale, să aducă o nouă formă de traductologie scriptu­ristică. Iar această misiune asumată de a combina rațiunea cu imaginația și de a împleti realitățile în care sentințele de veracitate și veridicitate nu sunt definitive cu ficțiuni „bine plăcute gândului” dintr-un contrafactual fermecător este îndeplinită integral și meritoriu de un prozator ui­mitor de rațional și surprinzător de ima­ginativ. Granița dintre „așa a fost” și „așa ar fi trebuit să fie” trece la Igor Bergler și prin registrul de sensuri al ex­presiei denominative „așa ne place să credem pentru că se potrivește perfect”!

Lectura acestei cărți e o binecuvântare! Poate și pentru că majoritatea dintre noi ne dorim mai mult senzațional, mai multă culoare, mai multă transparență și mai multă bucurie în lectură. Veți citi și apoi reciti cartea, căci „Testamentul lui Abraham” are o calitate esențială: aceea de a fi concomitent și roman istoric, și car­te polițistă, și „tratat” filosofic. Carte eru­dită, cu multă ironie, în care thrille­r-ul coexistă cu enigmologia și metafizica. O istorie a culturii, un fel de OMNES LIBRI, cum scrie în Postfață Jean Harris. Bucurați-vă, însoțiți de Igor Bergler și personajele sale fascinante!