Biblioteca de idei / Am întâlnit polonezi fericiţi că ştiu limba română

Da, am avut fericirea de a întâlni la Cracovia polonezi fericiţi că pot vorbi româneşte. Sunt, majoritatea, oameni în vârstă, peste care istoria a trecut cu toate uneltele sale şi cu toate rănile produse, dar care nu uită că în anumite momente ale vieţii lor România le-a fost de ajutor.
Mai sunt în viaţă zece persoane dintre cele care s-au refugiat în România imediat după ce ţara lor a fost atacată de către Germania nazistă. După mai bine de 70 de ani de la acest eveniment, ei sunt dornici să-ţi vorbească în limba română, iar asociaţia din care fac parte – Societatea polono-română din Cracovia – este foarte activă în promovarea culturii române aici în oraşul lor, care este o capitală culturală europeană permanentă şi „monument UNESCO” cu tot perimetrul oraşului vechi!Sunt apoi în această asociaţie foarte activi şi polonezii care şi-au făcut studiile superioare în România. La Cracovia funcţionează, ce-i drept, o „Academie de Minerit”, care este considerată la nivel european drept „cea mai bună şcoală” în domeniu. Dar, în specializarea „petrol-gaze-geologie” şcoala superioară românească a fost mereu la înălţime, astfel încât aici s-au format sute de ingineri polonezi. Aceştia, sub emblema asociaţiei, organizează turnee de „recunoaştere” în „patria limbii profesionale”! Evident că sunt atraşi de „amintiri”, dar, pe lângă câmpuri petrolifere şi instalaţii petroliere, mai vizitează şi Sinaia, Mamaia, Bucureştiul, Delta Dunării ... Iar ca lista să fie şi mai frumoasă, au adăugat ... Maramureşul!Evident că sunt şi români la Cracovia. Aceştia lucrează de regulă în domenii de vârf: IT, marketing, business, educaţie, sănătate. Dar sunt şi polonezi dornici să înveţe limba română. Ei frecventează cursurile Facultăţii de limbi romanice de la Universitatea Jagelonă, unde se predă şi limba română. Iar unul dintre lectorii de aici este chiar băimăreanul nostru - prof. univ. dr. Cornel Munteanu.Toţi aceşti oameni, adunaţi cu sfinţenie în jurul limbii române, prin strădania tânărului Ignat Timar, preşedintele asociaţiei amintite, sunt fericiţi să audă vorbindu-se româneşte, să întâlnească români, să converseze în limba română şi să-şi arate această fericire cu sufletul deschis. Ei merită toată preţuirea noastră!Iar această preţuire va trebui să conţină şi un „cadou”. Ce fel de „cadou” ... vom scormoni prin „biblioteca de idei”!