Biblioteca de idei / A fi la înălţime!

Această sintagmă era şi este destul de utilizată la români. Cel mai adesea cu sensul de „a fi la înălţimea situaţiei”. Dacă înţelesurile originale ale cuvântului „înălţime” duceau spre domeniile geografiei şi topografiei, cele dobândite ulterior prin complexitatea formării expresiilor lingvistice trimit sensurile cu deosebire spre pedagogie socială, morală, antropologie, ş.a.m.d.

„Să fii la înălţime acolo unde vei ajunge!” – iată o frază cu care părinţii îşi însoţesc odraslele atunci când vine vorba de competiţii ale vieţii. Dar viaţa este ea însăşi o mare competiţie, de fapt cea mai mare, la care participăm cu toţii, ştim sau nu ştim, vrem sau nu vrem. Aşadar, pe tot parcursul vieţii trebuie „să fim la înălţime”. Cel mai adesea, la înălţimea „provocărilor vieţii”!

Înălţimea ştachetelor şi a performanţelor personale. Apoi înălţimea cunoaşterii, a câştigurilor cognitive. Dar şi înălţimile morale contează foarte mult. Spre exemplu, mereu trebuie să fim la „înălţimea cuvântului dat”. Dar şi la „înălţimea cuvintelor”! Folosim cuvinte mari, cuvinte alese, fie de angajament, de regulă promisiuni, fie de analiză, de regulă în atitudini. Consecinţa ar fi că trebuie să fim „la înălţimea acestor cuvinte”! Ne rugăm lui Dumnezeu şi condiţia principală de a fi ascultaţi e cea legată de „a fi la înălţimea cuvintelor rostite”!

De altfel, atât rugăciunea către Creator, cât şi proslăvirea Creatorului Nostru se pot face doar la „înălţime”. Înălţimea vocii rostite sau cântate, a cuvintelor folosite, a blândeţii, a cuminţeniei interioare, a cuviinţei. La înălţimea sufletului! Căci sufletul este singura noastră „parte”, singura noastră „entitate” mereu orientată spre înălţimi. În esenţa lui, de fapt, sufletul, este el însuşi o înălţime a noastră, interioară, capabilă să ne ajute să străbatem meandrele şi să ne găsim vectorii sau ţintele cele mai înalte ale vieţii. Calea spre înălţime!

Aşadar, atât fizic, dar mai ales metafizic, suntem solicitaţi să ne poziţionăm progresiv „la înălţime”, pentru că „a fi la înălţime” face parte întâi din condiţia umană şi este apoi o expresie fidelă a esenţei umane.

Concluzia e înalt de simplă: Să încercăm să fim la înălţime în tot ceea ce facem!