Biblioteca de idei / Spiritul Blajului şi… spiritul maramureşean la Blaj!

Când vorbim de „spiritul Blajului”, gândul ne duce instinctiv-cultural la cărturarii acestei urbe transilvane de stirpe aleasă şi la modul în care au „înrâurit” aceştia vieţile spirituale ale altor cetăţi. Mai ales în perioade în care lucrurile stăteau în cumpănă, iar nedreptăţile împotriva românilor nu puteau genera decât „mişcare naţională” şi/sau „emancipare culturală”. „Dascălii Blajului” au devenit astfel „dascălii poporului român” peste toate orizonturile limbii şi în toate teritoriile locuite. Un „oraş-erou”, un „erou-cultural” pe care l-au frecventat mulţi şi l-au visat şi mai mulţi. Unii, precum Eminescu, spre fericirea lor şi a noastră, şi-au astâmpărat visul, alţii au rămas cu el…

Capitala culturii transilvane timp de câteva secole, începând cu Şcoala Ardeleană, a dat dovezi uimitoare de „iubire naţională”, în primul rând, prin marii bărbaţi ce au rostuit aici „biruitoare” temelii culturale, dar şi prin cei ce au plecat de aici în „misiuni istorice” la Iaşi sau Cernăuţi, Bucureşti sau Chişinău, Braşov sau Sibiu, Cluj sau Craiova şi, cu timpul, prin toate zonele unde se simţea această nevoie. Petru Maior la Buda, Reghin şi-n alte părţi, Ion Budai Deleanu la Viena şi Lvov, Aron Pumnul la Cernăuţi, Simion Bărnuţiu la Sibiu şi Iaşi, Grigore Silaşi la Cluj, Ioan Maiorescu la Craiova, Timotei Cipariu la ASTRA şi Academia Română, George Bariţiu la Braşov, ASTRA, Academia Română şi peste tot pe unde a peregrinat EL sau gazetele în permanent contact cu „intelighenţia românească”… .

Dar şi Alexandru Sterca-Şuluţiu, Alesandru Papiu Ilarian, Septimiu Albini, Andrei Mureşianu, Axente Sever, Iosif Hodoşiu, Iacob Mureşianu, Nicolae Densuşianu, Aron Densuşianu, Ion Agârbiceanu, Zenovie Pâclişanu, Iuliu Maniu, Ştefan Manciulea, Vasile Suciu, Ioan Suciu, Ion Bianu, Ion Raţiu, Ilie Dăianu, Tiberiu Brediceanu, Augustin Bunea, Silviu Dragomir, Alexandru Rusu, Coriolan Suciu…

Şi până în zilele noastre, când trebuie să-i amintim pe Emil Haţieganu, Iuliu Haţieganu, Corneliu Coposu, Nicolae Comşa, Nicolae Mărgineanu, Teodor Seiceanu, Ion Breazu, Vasile Frăţilă, soţii Hinescu, Ion Buzaşi, Silvia Pop, Ion Brad, Vistian Goia, Iacob Mârza, Ioan Popa, Cornel Munteanu ş.a.

Recent, o carte deosebit de frumoasă editată la Cluj-Napoca de poetul Vasile George Dâncu (Editura „Şcoala Ardeleană”), îngrijită de Ion Buzaşi şi Simona Pintea (cu o prefaţă de Ion Buzaşi şi o postfaţă de Simona Pintea) – IOAN MICU MOLDOVAN (Moldovănuţ) 1833-1915 în evocări literare – mi-a revelat o nouă dimensiune a lucrurilor. Aşezând în multă lumină evoluţii blăjene mirabile despre academicianul Ioan Micu Moldovan, autorii materialelor reunite în acest corpus memorabil evocă detalii despre mitropolitul Victor Mihaly de Apşa, circumscriindu-i felul de a fi, de a vorbi, de a întâmpina, de a sprijini în termenii cei mai elogioşi cu putinţă, din care elogii se detaşează „nota” caracterului său de… nobilitate maramureşeană. Gândul m-a dus, pe o cale care ar fi deductiv logică, şi spre cel ce i-a premers în „mandat”, mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa (altă spiţă nobilă maramureşeană) şi (de ce nu?) până, mai aproape de zilele noastre, la cardinalul Iuliu Hossu, descendent din nobila familie de Mesteacăn şi Preafericitul cardinal Lucian, concitadinul nostru.