Biblioteca de idei / S-a suit la Ceruri ultimul clasic...

Acum, cand sufletul IPSS Bartolomeu isi ia in primire locul ce i s-a pregatit la Ceruri, mintile scormonitoare ce l-au urmarit o buna bucata din viata si-au gasit o noua indeletnicire. Aceea de a afla solutia „schimbarii filtrelor” ce vor fi asezate la intrarea in perimetrul „clasicismului literar romanesc”. Se stie ca prin creatia sa, Marele Anania a strabatut o traiectorie destul de rapida si considerata de catre multi drept imposibila „din contemporaneitate in randul clasicilor”. A fost considerat drept „ultimul clasic”, fiind onorat cu o pozitie de loja in sirul marilor spirite ale clasicismului literar romanesc autorizat: Eminescu, Creanga, Caragiale, Slavici, Cosbuc... Intr-o astfel de galerie si companie totul se judeca dupa alte reguli sau criterii, sedimentarea istorica presupunand asezarea corecta a valorilor. Nu stim care va fi „receptarea critica” a operei scriitorului Valeriu Anania in anii care vor veni. Dar stim ca o anumita parte a criticii s-a ofuscat cand a venit vorba de necesitatea unei „demantelari a clasicismului”, inteles rigid ca si curent literar cu un anumit interval istoric atasat, pentru a putea face loc scriitorului Vasile Voiculescu (in urma cu cateva zeci de ani) si, mai nou, celui care si-a insotit spiritul literar – carturaresc cu aura de Mare Arhiereu a ultimilor douazeci de ani, rodnici mai ales in anvergura cercetarii si scrisului de mare forta, trainicie si expresie configurativa. Sa fie oare o regula nescrisa si nestiuta care sa impuna o realitate de felul acesta, ca dupa moarte, nu numai „vamile vazduhului”, ci si cele ale axiologiei omenesti sa aiba mai mult de lucru la trieri, clasificari, ordonari, catalogari, ierarhizari, pecetluiri...?! Teodor ARDELEAN