Biblioteca de idei. „Prin culoare și cuvânt eu îmi cânt al meu pământ”

În bătălia cea mare de cunoaștere a lumii, am simțit încă din pruncie că trebuie să așez cuvintele importante la locul lor. A fost o intuiție providențială, prin care am redus mereu balastul din limbă sau redundanțele gnoseologice. Printre cei mai mari învățători mi-a fost George Coșbuc, pe care țăranii copilăriei mele îl știau cânta și recita, precum pricesnele de la biserică.

Atunci când am citit poezia „Petrea” a poetului năsăudean, am simțit că trebuie să-mi fac o „fereastră” de cunoaștere și cu acest nume ancestral, chiar dacă între cei apropiați nu se prea găseau exponenți demni de stocare culturală, cu excepția personajului biblic „Sfântul Petru”, care, din păcate, era prea mânjit cu glume ușoare, din poziția sa de „însoțitor” al lui Dumnezeu pe Pământ. La scurt timp, am întâlnit nuvela „Petrea Prostul” a lui Slavici și apoi „Petrea Dascălul”, publicată de Nicolae Gane în „Convorbiri literare” la 1 noiembrie 1880. Mult mai târziu, am completat rubrica „PETREA” și cu pseudonimul literar al lui Petre Olariu (1881-1956) – dascăl, prozator, autor de teatru și refe­rent în Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Guvernul ardelenilor după Marea Unire!

Timpul a trecut și „piramida” cu exemple nominale creștea. Mi se părea că, din sutele de încrengături întâlnite,
într-o zi trebuie să apară, să zicem, pe urmele lui George din Hordou, și un Petrea dintr-un alt sat românesc. Recunosc sincer că în complicatele labirinturi ale cunoașterii, mie îmi rămăseseră „po­teci” clare, antropotropice și antroposcopice, ca niște „urme” dintr-o copilărie generică împărtășibilă tuturor celor de-o limbă. Și mai eram convins și de faptul că, atât timp cât putem arăta lumii, iconologic și iconografic, un suflet de copil, rămânem în registrul ma­rilor și adevăratelor trăiri.

Prin anul 1979, l-am descoperit pe cel ce a ieșit câștigător din jocul meu onomastic. În revista „Chipăruș” de la Chișinău, la care eram abonat personal, descopăr desene semnate de un „oarecare” George Petrea. Numele își urcă a sa cărare spre „cerurile patriei” fără știrea mea. Eu îl aștept, însă, perseve­rent, la orizont! Iar orizontul a venit după aproape patruzeci de ani. Într-o seară de toamnă, la Cabana Limpedea din Baia-Sprie, unde gazda Daniel Pop a invitat pictori din întreaga țară la o tabără de peisagistică. În lumea artelor este cunoscută cutuma că aici la poale de munți vulcanici s-au pictat cele mai frumoase și perene dovezi ale fascina­țiilor terane reliefate în artă.
Doi artiști de la Chișinău întregeau conceptul de „Țară”, iar cel ce avea să-mi readucă în „fotodrama creației” chipul gnoseo al copilăriei mele a fost pictorul și ilustratorul de cărți pentru copii George Petrea din Basarabia. Născut la 1 mai 1942 în comuna Nișcani din raionul Călărași, acesta a absolvit, în 1995, la peste 50 de ani, Universitatea de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, Facultatea de Artă Plastică și Design. Din 2001, este membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova, iar din 2005 membru fondator al Grupului de creație „Vibrație”.
În anul 2008, în satul său natal, la Nișcani, expoziția sa personală a purtat pe generic o sintagmă definitorie: „Prin culoare și cuvânt eu îmi cânt al meu pământ”. Analiștii plastici întăresc ideea și îl consideră „cântăreț de peisaje”. Am văzut-o și noi cei prezenți în Tabăra de la Limpedea. Un mare artist, cu un uriaș suflet de copil. Dovedit prin tablouri, dar și prin cărțile pentru copii, care-l așază în apropiere de Petre Ispirescu și Petre Dulfu, dar și în vecinătăți coșbuciene. Oare felul lui de a fi și a descrie (în poezie și pe pânză) viața între „cuvânt” și „culoare” nu îl apropie suficient de mult încât, să-l „înrudim” gnoseo și cu Nică a lui Ștefan a Petrei din Humulești cu care seamănă la vorbă și la felul de a fi? În rest, „mic și nechipos” la trup, precum Petrea Dascălul lui Nicolae Gane, mare și generos la suflet ca toți vecinii săi din „cămăruța” de cunoaștere a PETRENILOR! Și precum românașului Gane, care scoate ursul din bârlog spre mirarea vânătorilor străini, și George Petrea pictorul și poetul pentru copii uimește prin toate talentele sale minunate!