Biblioteca de idei / Poetul Ionel Simota – în şlefuiri metaforice

Lidia Obeadă de la Casa de Cultură a Ministerului Afacerilor Interne ne-a adus la Baia Mare o pleiadă de poeţi „binefăcuţi şi bineplăcuţi”, sub egida Cenaclului „Nichita Stănescu”. A fost pentru băimăreni, atât o lecţie de „bună purtare” poetică, dublată de o bună interpretare retorică, cât şi o demonstraţie de „forţă”.

Forţă a imaginaţiei, forţă a lirismului, dar până la urmă şi o forţă de comunicare, capitol la care a triumfat Gheorghe Filip, purtător de cuvânt al IPJ Harghita, un adevărat actor al poeziei şi al cântecului de suflet.

Nu se va supăra nimeni dacă cele câteva sublinieri pe care le fac îl au mai mult în vizor pe poetul Ionel Simota, ofiţer la IPJ Harghita, astrist şi patriot harghitean, pe care l-am întâlnit nu o dată pe la Topliţa şi Miercurea-Ciuc, unde mare săditor al „cuvântului românesc” era Înaltul IOAN autointitulat „arhiepiscop al Munţilor” (azi mitropolit la Banat şi arhiepiscop la Timişoara).

Ionel Simota a fost împins de destin de la Iaşi la Braşov, unde a terminat ştiinţele juridice, şi de la a fi ofiţer la a deveni slujitor remarcabil în universul sacru al poeziei. Poezia sa, mereu într-o plutire între tradiţionalism şi modernism, cultivă şi toposul luminii, dar şi ethosul purităţii şi încântă plurivalent printr-un nou romantism, un fel de împăcare absolută a sinelui cu universul iubirii.

„Mesagerul de Covasna”, pe care-l urmăresc constant în ultimii ani, mi l-a adus pe Ionel Simota în desfăşurări superbe. Poetul este şi un bonom fără pereche, dar şi un exigent al „vorbelor rare”. Ştie nu doar să compună poezie din trăiri, ci şi să trăiască poetic simţiri. Şi, mai ales, să ofere măgulitoare dedicaţii pe volumele sale (exemplu: „Unui OM minunat, TEODOR ARDELEAN, din tot sufletul…, pe volumul „Capitol cu INGERI. Dintr-un volum COLECTIV”, Editura Magic-Print, 2016).