Curs valutar
Recomandările Gazetei
Evenimente locale, concerte, teatru, expoziții, filme, cărțiNewsletter
Ultimele comentarii
Biblioteca de idei. „Pe Vlad Pohilă l-am cunoscut și eu”
De la „cel mai pelerin printre românii peregrinați”, Vasile Șoimaru, de la Chișinău (vezi cărțile din ciclul „Românii din jurul României în imagini”) primesc în format electronic revista „Bibliopolis” editată de Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu” (vol. 77, nr. 2), dedicată integral (256 de pagini) evocării Omului Național al Scrisului Românesc, bibliotecarul, scriitorul, publicistul, animatorul… VLAD POHILĂ, trecut în veșnicie la 15 mai 2020. O jertfă de cuvinte alese din partea unor exponenți ai culturii, cu gândul de a înscrie pe răboj faptele remarcabile ale eruditului cărturar basarabean. Un om cu un proiect de viață clar, direcționat în spiritul geometriei curate a distanțelor dintre suflete, cu un profil de o moralitate indubitabilă, pe linia marilor luminători ai Neamului nostru. Un slujitor permanent al Limbii române, un bibliotecar edenic, un intelectual rasat, un renascentist prin excelență.
Primul material, justificativ într-o oarecare măsură, semnat de Ivan Pilchin („Vlad Pohilă, un om al Bibliotecii”) folosește, printre altele, o sintagmă foarte dragă mie, pe linia de sens și simțire a exprimării antice „Et în Arcadia ego!”. „Pe Vlad Pohilă l-am cunoscut și eu!”. Așa este, l-am cunoscut, l-am admirat, i-am citit cărțile și articolele, am fost împreună de mai multe ori, la Chișinău, dar și la Baia Mare, iar în ziua cea mare de lansare a cărții lui Vasile, ne-am lăsat antrenați într-un TRIO semnificativ. Era în 27 mai 2009, eveniment rămas înscris majuscular în Cronica noastră botezată inspirat „Magnum diarium”.
Numărul acesta omagial al revistei pe care o conducea Vlad se sprijină pe cuvintele bine alese și măsurate de colectivul de realizatori, în frunte cu dr. Lidia Kulikovski, Genoveva Scobioală și Elena Cebotari, toate trei „doamne de seamă” din „casele cu carte” ale lui Hasdeu de la Chișinău.
Voi aminti câteva titluri provocatoare. „De ce mi-e drag Vlad Pohilă” semnat de Grigore Vieru, „Să ne ținem aici cât mai mult, cât mai mulți…” (interviu) de Luminița Dumbrăveanu, „Vlad Pohilă: publicist, lingvist, scriitor”, consemnare de Gheorghe Budeanu, „Nu mă mai satur de frumusețea și bogăția limbii române…” (interviu) de Irina Nechit, reportajul de la TVR Moldova realizat de Vasile Munteanu așezat sub sceptrul vorbelor alese ale lui Vlad Pohilă: „Subcultura rusească ne devastează. Și avem o șansă de scăpare: România, Cultura, Televiziunea, Cărțile Românești” ş.a.
Capitolul II („Sunt un om al scrisului”) trece în revistă cărțile publicate de Vlad, dar și materiale demonstrativ-omagiale semnate de Lidia Kulikovski, Tamara Gorincioi, Zamfira Mihail, Valeriu Rață. Cum nu voi putea enumera toate capitolele, fac mențiunea că în grupajul „Vlad evocat de prieteni, colegi…” este reluat și materialul transmis de la Baia Mare sub semnătura subsemnatului cu titlul sinergic-similar „Am avut norocul să-l cunosc”, apărut prin purtarea de grijă a lui Vasile Șoimaru. Aceluiași Vasile Șoimaru i se cuvin mulțumiri și pentru „Iconografia cu oameni dragi…” de la finalul volumului, unde întâlnim și pe Gheorghe Pârja și Constantin Mălinaș (p. 223), Nicolae Dabija (p. 237), dar și „figura” subsemnatului, botezat „prietenul basarabenilor”, de la pag. 246 sau fotografia „Spre Maramureș” de la pagina 241.
O carte de mulțumire și o cronică de iubire. Un șirag de panegirice pentru un român adevărat și mare în fapte notabile. Mă bucur că am fost contemporani și că am simțit „pulsul limbii” din „casa Neamului” la aceeași temperatură a bucuriei de A fi.