Biblioteca de idei / Omul vitruvian

M-a bucurat apariția în satul natal, Moigrad-Porolissum, a unor clădiri „istorice” în perimetrul fostelor „castru roman” și „municipiu roman” – cele mai importante artefacte de pe teritoriul fostei Dacia Felix. Construcțiile, unele în realitate, altele schițate în proiecte fe­zabile, respectă cu sfințenie normele de proiectare ale lui Vitruvius, cel mai mare arhitect al Antichității (80 î. e. n. – 15 î. e. n.). Considerat și reconsiderat, atât ca arhitect, cât și ca inginer constructor, militar și scriitor, Vitruvius l-a impresionat atât de mult pe Leonardo Da Vinci, încât acesta a intitulat un desen, ce punea în evidență proporțiile corpului uman, „Omul vitruvian”. În acele timpuri, marii gânditori – performeri în artă, literatură sau filosofie – erau fascinați în chip absolut, atât de cosmologie în ge­neral, cât și de cosmografia universului uman.

Se știe de către cunoscători că în lucrarea sa „De architectura”, Vitruvius detaliază și dimensiunile fizice ale omului în relație cu natura. Spre exemplu, pro­por­țiile vitruviene „ne spun” că „lungimea brațelor deschise este egală cu înălțimea omului”, „lățimea maximă a umerilor este un sfert din înălțimea unui om”, „lungimea unei palme este o zecime din înălțimea unui om” ș.a.m.d. Aceste proporții descoperite de Vitruvius îl determină pe Leonardo la multiple specificații … Astăzi, desenul „Omul vitruvian” sau Homo Universalis, găz­duit în Galeria Academiei din Veneția, reprezintă etalonul anatomico-artistic și este folosit adesea ca simbol al simetriei corpului uman, iar, prin extindere homocentrică, al simetriei universului ca întreg și al perfecțiunii umane. Acest „om” este bine și corect proporționat atât în relație cu natura, cât și cu sinele, cu nevoile și aspirațiile sale. Desenul, cel mai ușor de recunoscut produs plastic din istorie, reliefează în creion și cerneală silueta unui bărbat gol în două poziții suprapuse, cu membrele întinse, înscrise într-un cerc perfect desenat peste un pătrat. Cercul reprezenta „cosmosul”, iar pătratul „cele pământești”!
Importanța acestei schițe rezultă din filosofia generală aplicată micro, medio și macrocosmosului. Principiile care stau la baza proiectelor arhitectonice și sunt utilizate în toate tipurile de clădiri (susținea Leonardo pe urmele lui Vitruvius!) sunt similare, atât cu structurile din natură, cât și cu cele ale formelor organismului uman. Așa se explică de ce pe miile de schițe leonardiene se regăsesc frontoane și coloane, fațade și acoperișuri alături de figura umană. Și așa se explică de ce Leonardo Da Vinci a studiat atât de amănunțit anatomia umană, chiar și atunci când nu realiza statui!
Întorcându-ne, după acest excurs istorico-artistic, la „casele romane” din satul Moigrad-Porolissum, putem concluziona că „omul vitruvian” trăiește chiar în epoca actuală prin stil și proporții, prin logică și rațiune. „Nici un templu nu poate fi ridicat fără simetria și proporția corpului unui bărbat bine făcut”. Acest indiciu etalon, vitruvian și leonardian este ușor de recunoscut în „casele romane” ce prind contur la Porolissum, de parcă Traian, Marcus Aurelius sau Septimius Severus ar patrona noile zidiri. Acesta este uneori sensul emergențelor culturale, chiar și când intervalul dintre elemente se apropie de două mii de ani.

P.S. Cele mai renumite cuvinte scrise de Vitruvius rămân: „Cele mai bune construcții trebuie să îndeplinească trei condiții: fermitatea, utilitatea și frumu­sețea”. De aceea, în istorie, Vitruvius este numit „omul care a pus trei cuvinte la fundația arhitecturii mondiale din toate timpurile (Firmitas, Utilitas, Venustas)”.