Biblioteca de idei / Oameni ce dau „răsărit” Neamului Românesc

De câteva zeci de ani mă simt atras în chip magic de modul magnific în care rezistă „vânturilor și valurilor” istoriei comunitățile de români din Republica Moldova, Timocul sârbesc și bulgăresc, dar și cele din Bucovina, sudul Basa­rabiei sau de la nord de Tisa din actuala Ucraină. Mai apoi m-am apropiat delicat de durerile aromânilor din Macedonia, Albania, Grecia și Istria, insuficient strigate în fața „porților conducătoare” actuale. Și în toate aceste demersuri, la început cu statut de documentare, apoi prin reflectări pacificate publicistic, am simțit că nu sunt singur. Găseam și regăseam alți intelectuali români, poeți, gazetari, preoți, medici etc., care gândeau în același fel, selectam identic elementele de minimizare identitară din războiul fraților noștri peregrinați în această lume ostilă, elaboram activități solidarizante cam de același stil… Dintre toți acești confrați, cel mai aproape mi-a fost, din `89 încoace, dr. Vlad Bejan de la Iași, o personalitate luminată cum rar răsare chiar și pe pământul strălucitoarei Moldove, ce ne-a dat atâtea distincte vârfuri culturale.

Cineva din anturajul „medicului balneolog român cel mai cunoscut în lume”, scriitor, istoric, animator de idei, poet, gazetar, mentor ș.a.m.d. îmi trimitea cărțile sale. Îi regăseam stilul de a cultiva elocvența folosind pasaje din rostirile lui Iuliu Hațieganu, profesorul clujean din opera căruia, atât pe palier teoretic-atitudinal, cât și practic-social am explicitat copios idei de susținere a unor proiecte majore. În decembrie 2014, în revista „Convorbiri literare”, am descoperit un panegiric semnat de acad. Valeriu D. Cotea, care schițează un portret superb doctorului Vlad Bejan, om de o efer­vescență intelectuală rară și cu un nivel academic elevat în toate făptuirile sale, cu un bilanț prolific și permanent inspirat de idei mari. Intrat, discret dar sigur, în conștiința publică națională, dr. Vlad Bejan ne era oglindit explicit tocmai de către un academician pentru care viața științifică a fost și carieră și rezultantă majoră, cu contribuții excelente în do­me­nii rare și de mare importanță pentru salvarea din „meandre” a neamului nostru rătăcit prin tranșeele tranziției și reformei.

Recent am primit, de la Iași, nr. 2 (87) 2017 al publicației „Curierul Ginta Latină” editat de Fundația culturală cu ace­­lași nume (înființată de dr. Vlad Bejan în octombrie 1989!), din care am aflat cum a fost sărbătorit savantul și mili­tan­tul ieșean la împlinirea vârstei de 95 de ani. Elogiile poartă semnături grele ale unor academicieni și universitari de pe plaiuri moldovene. Mă aliniez și eu acestor eminenți oameni ce dau încă „răsărit” Neamului Românesc și rostesc din prea-plinul inimii: Vivat! Crescat! Floreat!