Biblioteca de idei / O sută de oameni „binecuvântați” dintr-un veac zbuciumat *(V)

Am fi putut să botezăm lucrarea noastră și cu titlul „Maramureș. 100 de chipuri din Icoana Centenarului”. Când oscilezi, însă, între mai multe variante, foarte bune toate, iese mai mult în evidență „calitatea” simplității. Așa încât am mers pe varianta de față, chiar dacă, prin această cercetare, în fapt, noi am așezat Centenarul Marii Uniri chiar în icoană. Fără să închipuim sau să preînchipuim elemente ce se împacă bine cu fabulatoriul, am tușat doar evidențele chipurilor puse în lumina timpului. Nu doar așa ca să ne aflăm în treabă, cum adesea se face pentru a justifica „cheltuieli bugetivore”, ci spre a ne fi de folos și de bună memorie și în acest an, dar și în veacul viitor. Pentru români ICOANA este cel mai sfânt odor, care se ține mai întâi la suflet și apoi acolo, unde îi „e locul”, adică este vizibilă din orice punct al spațiului locuit. Dacă vreți, totuși, prin lectură, să le luați așa, atunci aveți fie o icoană mozaicată, fie o sută de chipuri din Icoana Centenarului, așa cum sugerează și coperta concepută de talentata noastră colegă Firuța Șomcutean. O mărturie a respectului nostru, dar și una a respectului de neam, limbă, credință și spiritualitate – demonstrată prin o sută de destine demne de admirație publică. Sunt o sută de portrete stilizate din istoria Maramureșului, scrise chiar cu acest scop, de a configura mersul timpului și evoluția timpurilor prin oameni care aici au făcut istorie. Trăind într-un veac zbuciumat, cu multe praguri și enorme provocări, cu dureri și necazuri etc. acești exponenți ai „vetrelor” sau „breslelor” au cultivat și consolidat prin faptele lor visurile nobile ale tuturor „făcătorilor de Țară” din acest nord românesc autentic. Unii au avut aici chiar rădăcinile, care precum la plante, sunt în primul rând elemente de fixare în pământ și mai apoi „guri” de hrănire. Alții cu geotropisme în alte spații au venit să se împlinească aici tot dintr-o „chemare”, căci spațiile mirabile „atrag” semințele și le favorizează „rodirea”, oferă mai multă lumină, iar oamenii cu tendințe heliotropice, fototropice și topotropice găsesc rapid vectorul ce li se oferă. Aici îi veți încadra, așa cum am făcut-o și noi din dorința de a le mulțumi postum, pe: Béla Bartók, Ioan Alexandru, Vasile-Radu Ghen­ceanu, Victor Iancu, Leonard Mo­ciulschi, Lascăr Pană, Nicolae Brădeanu, Ni­colae Steinhardt, Ionel-Valentin Vlad și alții. Vieți la fel de pilduitoare, precum cele ale maramureșenilor de baștină, iar uneori venite chiar spre „a ne mântui” spre stări de rezo­nanțe superioare. Béla Bartók ia contact cu folclorul maramureșean încă de la vârsta de opt ani când, după moartea tatălui, mama sa trebuie să părăsească Sânnicolaul Mare și să „dăscălească” la Vinogradovo. La nouă ani compune un cântec „Bucată valahă” („Oláh darab”), ceea ce spune mult mai mult decât simpla consemnare. Înseamnă că aici, în Ugocea, folclorul maramureșean era foarte prezent și că un copil sensibil simte deja ce este valoros. Peste ani și ani, în 1913, la chemarea lui Ioan Bușiția, va întreprinde, împreuna cu preotul și dascălul din Ieud Ion Bârlea o adevărată „expediție”, iar „Horea lungă maramureșeană” îi va intra la suflet ca formula cea mai reușită de sublimare a sufletului în armoniile muzicale. Și Ioan Alexandru, cel mai mare poet imnic român, după ce a descoperit Maramureșul și Rohia, le-a dedicat cele mai frumoase versuri, rea­lizând prin aceasta chiar un fel de „cântări ale cântărilor”, lucrare biblică pe care a și tradus-o în anul 1972. Cazul lui Nicolae Steinhardt are multiple valențe religiologice, filosofice și axiologice. Unii zic astăzi că Rohia s-a înălțat prin el, și acest adevăr nici nu trebuie contestat, dar au dreptate și istoricii care spun că El s-a ridicat spre „slava înțelegerii” cu ajutorul Spiritului ortodox al Rohiei. Căci mănăstirile cu „călugări îmbunătățiți”, cum au fost Justinian, Serafim Man, Iustin, Emanuil și alții, constituie nu doar oaze bune pentru „retragerea din lume” ci și spații stimulative pentru un anumit tip de creație spirituală. Astfel încât istorii contrafactuale de felul celor care întreabă ce ar fi fost Rohia fără Steinhardt sau Steinhardt fără Rohia nu sunt admise la judecata corectă și complexă, în care se poate vedea cum lucrează Providența!

(va urma)


Fragment din textul ce constituie Postfața la cartea „100 de ani de la Marea Unire. 100 de personalități care au făcut istorie în Maramureș”, în curs de apariție.