Biblioteca de idei / O nouă formulă de monografie

În domeniul şcolilor de tip monografic s-a consacrat o formulă devenită aproape clasică, cea a cărţilor-oglindă, în care localităţile sunt tratate geografic şi istoric, pe formatul impus, începând cu Şcoala Sociologică de la Bucureşti a lui Dimitrie Gusti, în deceniile trei şi patru ale secolului trecut.

Modelul a fost continuat şi în vremurile noastre „socialiste”, perioadă în care, cu toate derapajele ideologice şi cu toate „sarcinile de partid”, s-au realizat cele mai importante monografii, atât ale judeţelor, cât şi ale celorlalte unităţi administrativ-teritoriale sau unităţi etnogeografice etc. În ultimii ani se constată un nou val de efervescenţe creatoare, din care au de câştigat, în general, comunităţile care, în acest fel, dobândesc noi variante de „cărţi de identitate”.

Am întâlnit în ultimii ani în Bihor un mare român ataşat acestei cauze. E vorba de prof. ing. Constantin Butişcă, cel care coordonează activitatea Editurii Brevis din Oradea, unde a tipărit multiple ediţii ale unor ghiduri şi hărţi, dar şi cărţi de format monografic (Bisericile ortodoxe din Oradea şi slujitorii lor, Autografe pentru orădeni ş.a.). În ultima vreme, în încercarea sa sisifică de a oferi satului natal Fânaţe şi localităţilor din zonă monografii consistente şi adevărate, a apelat la o formulă inedită. A radiografiat localităţile pe străzi şi rânduri de case, fără a scăpa din vedere istoricul, reperele geologice şi geografice, aspectele economice, reflectarea tradiţiilor, evoluţia bisericii şi şcolilor, vocabularul şi celelalte elemente ale structurii clasice.

Astfel, Constantin Butişcă vine cu o nouă abordare care nu doar că e inedită, dar e încărcată de noi „virtuţi”: vecinătăţi, genealogii, detalii despre fiecare casă, fiecare familie, din tot ce se mai cunoaşte azi, spre a le salva de la fireasca uitare. Iată câteva dintre subcapitolele monografiei satului Fânaţe, dar la fel s-a procedat şi cu Poiana de Vaşcău, Câmpani sau Drăgăneşti: „Strada principală, partea dreaptă, casele nr. 1-341” (de la p. 15 la 49), „Strada principală, partea stângă, casele nr. 35-72” (de la p. 50 la 89), „Valea Bisericii, casele nr. 73-86” (de la p. 90 la 107) ş.a.m.d.

O manieră interesantă şi demnă de toată preţuirea cercetătorilor şi analiştilor. La satul natal s-a însoţit şi cu prietenul său Ioan Pele, dar Constantin Butişcă are contribuţii remarcabile la realizarea monografiei învăţământului orădean şi la restituirea, în ediţie anastatică, a revistei literare Rânduri (apărută la Fânaţe în anii 1934-1936), fenomen nemaiîntâlnit în satele noastre.

Amprentele locale, modul de realizare a detaliilor caselor şi familiilor repertoriate, stilul atractiv şi plăcut la citire fac din cărţile profesorului Butişcă un nou capitol de „şcoală monografică” în România. Felicitări!