Biblioteca de idei / O nouă „epistolă” către tesaloniceni

Pentru bibliofili și bibliologi vestea că la Salonic s-a deschis zilele trecute o bibliotecă românească a provocat multă bucurie. A fost, deci, o veste bună, „Evanghelie” în limba greacă. O mie de cărți încorporate în fondul Bibliotecii Municipale din cel de-al doilea oraș al Greciei, spre folosința cunoscătorilor de limba română din zonă.

Pe scurt, aceasta a fost știrea oferită de presa noastră de bună-credință. Dar broderia dintre topos, ethos, etnos și logos este mult mai interesantă. Inițiativa îi aparține directorului Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” Dolj, dr. Lucian Dindirică. Absolvent de Teologie (seminar și facultate), ziarist și manager de bibliotecă. În 2011 Editura Tipo Moldova i-a publicat lucrarea „Miron Cristea. Patriarh. Regent și Prim-Ministru”. În fapt, e vorba de teza sa de doctorat. Un oltean care cercetează un mare ardelean din Toplița Română, ajuns episcop, făuritor de Unire, mitropolit-primat, patriarh, regent și prim-ministru. Cel mai interesant traseu de viață sub semnul lui cursus honorum. Printre realizările notabile ale prietenului meu Lucian se numără și Biblioteca exilului românesc, primul spațiu din Țara noastră dedicat intelectualilor români emigrați în vremea comunismului la Paris (donator acad. Basarab Nicolescu). Iar acum … Salonic. Cel mai mare oraș din nordul Greciei (800.000 locuitori), fondat de Cassandru al Macedoniei în 315 î. Hr. și denumit astfel în onoarea soției sale, fiica lui Filip al II-lea, Thessalonica, sora vitregă a lui Alexandru cel Mare. Cel mai mare general și conducător de oști din istorie, la origine macedonean (aromân), instruit de către Aristotel! Supranumit „cuceritorul lumii”. În oraș locuiesc doar câteva sute de români, dar limba română se predă la Universitatea din Salonic pentru tinerii greci interesați să învețe această importantă limbă balcanică. Printre profesori îl găsim pe Apostolos Patelakis, grec originar din Craiova … !
Ce intersecții de destine! Și asta nu e totul. Da, domnul Apostolos s-a născut la Craiova, părinții săi ajungând aici după războiul civil din Grecia (1946-1949). A terminat istorie-geografie la Craiova și a lucrat ca profesor la Botiza în Maramureș. L-am cunoscut la o conferință internațională organizată de Lucian Dindirică în capitala Olteniei. Iar la Portul Cetate, „cetatea culturală” a lui Mircea Dinescu, i-am luat un substanțial interviu pe care l-am publicat în revista „Familia română”. Revistă pe care o pri­mește, o citește constant și o apreciază. Mi-a spus acest „lucru” în timpul unei vizite făcute la Biblioteca „Petre Dulfu” împreună cu soția, o altă familie de prieteni greci și părintele Isidor Berbecaru de la Botiza, preot și duhovnic al tână­rului „oltean-grec” ajuns în acest nord îndepărtat în 1973. În ultimii ani, acolo, la Salonic, foarte aproape de Stagira, toposul logosului aristotelic, domnul Apostolos face apostolat românesc. În multiple feluri, în variate chipuri. Chiar și această ispravă a bibliotecii românești la Thessaloniki i-a trecut prin brațe, pentru că prietenia sa cu Lucian Dindirică este stabilă și rodnică …

Înșiruirea de nume, fapte, locuri, relații ar putea continua. Mă opresc aici din lipsă de spațiu. Acest eseu își propune o metaforă epică și teologică. Dacă marele apostol Pavel a scris cu deosebită „aplecare” cele două epistole pentru creștinii din acest oraș, prin extindere logică putem numi și aceste cărți drept „scrisori” („Măicuță dragă cartea mea / Găsească-mi-te-n pace!”). Astfel, pentru o mână bună de tesaloniceni a sosit o  nouă epistolă. De data aceasta în limba română, o limbă care stă de strajă creștinismului actual.
Quod erat demonstrandum!
Quod erat admirandum!