Biblioteca de idei. O nouă carte de identitate*

Satele tradiționale românești, în care viețuirea a durat autentice vetre de civilizație, constituie la ora actuală principalele atracții etnice, pentru universul rural. Diferența dintre fossatum, satul originar, cum îl numește Nicolae Iorga și comunitatea actuală trebuie văzută mai ales în modul în care cultura și spiritualitatea au prezervat valorile perene ce țin de viața propriu-zisă în acest univers special, de tradiții și obiceiuri, de tot compliniumul de elemente ce dau acestui spațiu forță și vitalitate.
Din fericire, mai avem la noi la români sate care, privite din unghiul de vedere al veșniciei țărănești, au structură și con­sistență de centrum mundi, au virtuți creative și conservative, au funcționalități matriceale pentru sufletul românesc.

O astfel de așezare, în care, după cum apreciază și Lucian Blaga specificul satului românesc oamenii participă la tot și la toate în maniere de infinită rezonanță, este și satul Văleni din Maramureșul Voievodal. Așezat într-o zonă bine ocrotită de un relief cu adevărat bine­făcător și beneficiind de norme tradiționale imuabile, localitatea își poate oricând etala atât beneficiile vieții în comunitate și armonie cât și rădăcinile viabile ale tuturor trăiniciilor întru veșnicie.

S-a scris și s-a spus de către unii etnologi sau etnofotografi că satul maramureșean reprezintă „centrul lumii”, dar aici, la Văleni, funcționează și alte adevăruri ce dau greutate sus­ținerilor superlative privitoare la rural. Unitatea fră­țească, dra­gostea de glie și de pământul ce asigură traiul, elementele din ritualurile performate la ocazii deosebite, au zidit în timp un perimetru-etalon pentru tot ceea ce constituie sapiențialitatea și integralitatea habituală.

Nu mi-am propus o analiză a acestei adevărate „cetăți de scăpare” din arealul românesc al ființei, dar vreau să însoțesc volumul de față de o pecete axiologică, spre a putea înțelege mai bine rolul jucat de o nouă „carte de identitate” în con­struc­ția de imagine a satului, realizată prin lucrările publicate anterior. De la momentul în care satul și-a așezat și „lemnul de căpătâi” – Fusul cu zurgălăi „plantat” pe celebrul Deal al Babelor – s-a trecut la o nouă etapă, pe care o putem numi fie „ridicarea catargului”, fie „portdrapelul”, fie, de ce nu? așeza­rea la locul cuvenit a simbolului etnocultural al satului. Marele etnolog Ion Ghinoiu aprecia că în vatra satului stâlpul are rol primar, acesta reprezentând atât exponențialitatea arborelui sa­cru din centrul așezărilor cât și perpetuarea unei signalectici ancestrale, practicată la toate popoarele vechi prin plantarea unui simbol columnar (așa-numitul par originar!) acolo de unde și-a început „curgerea” noua așezare întemeiată ritualic.
Sub bună inspirație spiritual-comunitară „inițiatorii” insta­lă­rii pe înălțimea „strategică” bote­zată „Dealul Babelor” a unui mo­numental „fus cu zurgălăi” se dovedește a fi compensatorie și complinitorie. Dacă până atunci Văleniului i-a lipsit stâlpul tote­mic al întemeierii, de-acum în jurul acestuia obștea își va chema fiii să-și cinstească frăție­tatea și perenitatea.

Salutăm cu bucurie soluția nouă - veche de „ieșire spre lume”, considerând că reflexul public al acestei formule de înzidire întemeietoare va putea fi identificat într-o nouă manieră de atracție locală, menită să sprijine turismul rural, profund în esențele sale și modelator în actele de apropiere față de autentic.

* Sfânta Maria Mare din acest an înseamnă pentru creștinii din Văleni (comuna Călinești) înmulțită sărbătoare. Cu această ocazie, Asociația culturală „Tiberiu Utan” a scos pe piața cărții lucrarea „Fusul cu zurgălăi de pe Dealul Babelor – simbol etnocultural al satului Văleni”. O crestomație de texte care pun în lumina gândurilor bune elemente trainice din opera de recuperare și rezidire a formelor de conservare
dintr-un sat ce nu și-a pierdut „oglinda de sine”. La rubrica de față dau spațiu editorial textului ce urmează, așezat onorabil ca „Prefață” de … „nemeșii” din Văleni.