Biblioteca de idei. O idee cu direcționalul spre un general!

Luni 12 septembrie a.c. s-a inau­gurat și sfințit la Seini Casa Bay, restaurată printr-un proiect transfrontalier România-Ucrai­na, în oglindă cu o altă reabilitare a unei clădiri de patrimoniu în orașul Kaluș, din regiunea Ivano-Frankivsk (o Sală de concerte!). Edificiul astfel renăscut în haine noi după croială veche va deveni centru cultural pentru copiii Seiniului, și această vectorizare dă noi dimensiuni anvergurii intelectuale a acestui oraș, atât de minunat gospodărit de doamna primar Gabriela Tulbure. A fost prezent la eveniment și ministrul culturii Lucian Romașcanu, la finalul unui periplu elocvent, prin Mara­mu­reș (Catedrala Episcopală, Biblioteca Județeană „Petre Dul­fu” Baia Mare, Centrul Pastoral Misionar „Sf. Iosif Mărturisitorul”).
Am avut privilegiul să vorbesc chiar la final (avantaj și dezavantaj totodată!), după ce, în cadrul ceremoniei doamna primar i-a poftit să cuvânteze pe expo­nenții autorităților, oaspeții de frunte din Ucraina și pe cei speciali, din Ungaria, în principal urmașii familiei Bay, dar și ai „portofoliului de performanțe” realizat de dr. Bay Bèle, născut la Seini la 8 februarie 1907 și devenit unul dintre cei mai mari spadasini ai lumii, cu medalii la concursuri europene, mondiale și olimpice. N-am putut să nu seduc atenția celor prezenți cu amintirea faptului că în Casa Bay a funcționat și comandamentul Diviziei 20 Infanterie, condusă de generalul de brigadă Georgescu Pavel Ioan, în cadrul activităților militare dispuse de „Planul Maramureș”, pentru apărare, cu 20.000 de soldați; a Porții Someșului, după invadarea Cehoslovaciei, în 1939 … E adevărat că structura operativă de comandă era instalată pe
Dealul Comja, la 650 metri altitudine (aparținând comunei Racșa), dar sediul de jos, din localitate, a avut menirea să ofere condiții mai bune de „comandă și inițiativă”.
După cum rezultă din literatura de specialitate (cărți de evocare, antologii, monografii) în aceas­tă perioadă Georgescu Pion (cum era botezat public marele general!) a manifestat vădite și valoroase preocupări culturale, legate de ridicarea unei biserici ortodoxe la Seini, dar mai ales realizarea celui mai interesant și original monument dedicat lui Mihai Eminescu, structurând numele poetului cu 10.000 de brazi.
Era primăvara anului 1939 când această idee a triumfat în concepția generalului. Sursele istorice nu precizează suficient chiar momentul deciziei și locul unde se afla genialul militar, dar mărturisirile făcute de unii apropiați au fost transmise din memorie personală în memorie personală, astfel încât s-a cristalizat ideea că în clădirea comandamentului s-a luat această decizie magistrală, culturală și militară, ce avea să aducă celebritate Seiniului dincolo de hotare îndepărtate de spațiu și dincolo de timpuri mai mult sau mai puțin prielnice.
Aceasta m-a determinat să-i sădesc doamnei primar Gabriela Tulbure IDEEA de a așeza o placă în holul Casei Bay, de data aceasta „vocativă” și nu votivă, care să consfințească momentul istoric, știut fiind faptul că acest revers de lumină constituie cea mai reprezentativă formulă de „intabulare” locală a unei „isprăvi naționale”. Cu firea sa oficios-prietenoasă și cu harul acordării onoarei locurilor și persoanelor ce o merită Primărița de Seini a promis că aderă total la IDEE, motiv pentru care „Biblioteca de idei” de la „Gazeta de Maramureș” va avea și această tabletă-consemn. Fie ca gestul să atragă și mai mult atenția către chestiunile foarte delicate derivate din rolul și rostul armatei. Sau, altfel spus, formularea unui răspuns edificator la întrebarea retorică, de duzină, „La ce sunt buni generalii?!”.