Biblioteca de idei / O donaţie „răsunătoare”!

În urmă cu câţiva ani, lua fiinţă la Timişoara Editura „Cartea Sonoră”, înfiinţată de băimăreanul Mihai Nae şi borşeanul Ştefan Mihali, ambii cetăţeni austrieci cu acte în regulă şi foşti performeri în umorul românesc, „izvorâţi” din… Satyricon.

Entuziasm mare, căci era prima editură românească profilată pe o astfel de producţie! Strategie firească, având în vedere că în Austria, Elveţia sau Germania, audiobook-urile deţineau o piaţă de 8-10%!

Proiectul celor doi maramureşeni a cuprins mai multe dimensiuni notabile. Au fost imprimate în format CD sau DVD toate operele româneşti ce ţin de bibliografia şcolară, toţii marii autori pentru copii, întregul corpus al Bibliei, majoritatea bancurilor ardeleneşti şi alte lucrări cu scop documentar sau de relaxare… Au fost antrenaţi cei mai buni „artişti rostitori”, s-a folosit cea mai înaltă tehnică de imitare a sunetelor naturii etc., etc. Dar, cu toate acestea (şi cu toată jertfa financiară, logistică, artistică!), lucrările s-au vândut greu, instituţiile educative şi administrative n-au „achiesat” la proiect, ceea ce a determinat ca, după circa cinci ani de „producţie”, firma să se închidă şi să intre în insolvenţă.

Am stat alături de la început faţă de această iniţiativă, i-am sfătuit pe „întreprinzători” cu tot ce am ştiut, i-am promovat pe unde am putut, dar parcă totul se desfăşura pe acelaşi stereotip de a nu accepta noul, de a nu schimba nimic din ce e „clasic”, de a refuza „susţinerea” ş.a.m.d. Ministerul Educaţiei şi Învăţământului dă bani pentru cărţi (când dă!) fără niciun program pregătit, majoritatea dascălilor nici nu le cumpără, îşi fac rost de „bonuri fiscale” sau achiziţionează alte produse, alţii se descurcă în alte maniere… Oricum, o ofertă ce părea „răsunătoare” la început a sfârşit deplorabil. „Investitorii” şi-au înregistrat pierderile în „casieriile” personale, iar pe stoc au rămas produse ce constituie o imensă pierdere economică! Dar şi mai mare pierdere o constituie cea educativă, motiv pentru care, în consens cu legile financiare, Mihai Nae şi Ştefan Mihali au hotărât să doneze toată cantitatea de „carte sonoră” rămasă pe stoc… Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”. Care, la rându-i va dărui aceste „produse culturale” acolo unde va simţi cele mai mari nevoi!

P.S. Iată câteva titluri şi cantităţi:

- Ioan Slavici – Moara cu noroc, 771 buc.

- Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, 668 buc.

- Ion Creangă – Harap Alb, 630 buc.

Că vor fi de folos nevăzătorilor, copiilor din satele izolate, copiilor români din Basarabia, Bucovina, Serbia, Bulgaria şi alte ţări nu avem nicio îndoială! Păcat însă de frumuseţea şi temeritatea ideii! Căci dintr-o producţie de „carte sonoră” excelentă a rămas acum doar… o donaţie „răsunătoare”!