Biblioteca de idei / Numiţi şi aleşi

În ultima vreme comentariile despre democraţia reprezentativă s-au cantonat foarte des pe relaţia dintre „numiţi” şi „aleşi”. Se ştie că, indiferent de sistemul politic adoptat, în societăţile democratice există un echilibru între funcţiile de demnitate publică obţinute prin alegeri şi cele dobândite prin numiri. Se aleg: preşedintele, parlamentarii, primarii, consilierii ... Se numesc: primul ministru, miniştrii, secretarii de stat, prefecţii, subprefecţii ş.a.m.d.

Prima mare deosebire între cele două categorii vine din faptul că e mult mai greu să străbaţi traseul printre „furcile caudine” pentru a câştiga „alegerile” şi mult mai simplu ... a câştiga „numirile”! Ca să ajungi câştigător în „alegeri” înseamnă în primul rând bătălia din partid în vederea desemnării ca şi candidat sau pe liste şi apoi cea politică intra-partide, pentru a învinge contracandidaţii. Ca să câştigi „numirea” trebuie doar să ai relaţii unde trebuie! Cum se zicea pe vremuri: să ai cine să te propună, să ai cine să te susţină şi să ai cine să te numească.

Chiar dacă unii vor zice că în cel de-al doilea caz nu e vorba de „aspecte democratice”, lucrurile nu stau chiar aşa. Partidele au nevoie de ambele trasee de promovare a cadrelor proprii. Atât cel anevoios, dificil şi riscant al alegerilor cât şi cel rapid, simplu şi eficient al numirilor. Căci în posturile ce trebuie ocupate rapid şi procedurile trebuie să poată fi rapide!

Interesant mi se pare faptul că unii vizează doar numiri, ferindu-se de alegeri ca dracul de tămâie. Iar printre cei de felul acesta găsim cel mai adesea „clasa de profitori” din fiecare partid.

P.S. De cele mai multe ori cei numiţi nu sunt „renumiţi” pentru performanţele lor profesionale! Dar cei aleşi sunt ... realeşi! Aici este frumuseţea ... limbii române! O limbă a plaiurilor mioritice pe care de prea multe ori atât „aleşii” cât şi „numiţii” o folosesc doar „parţial”. În interesul câştigării bătăliilor. Cu mulţimile elective sau cu jocurile selective!