Biblioteca de idei. Muzeul de locomotive cu abur Reșița

Prezenți la Baia Mare, cu ocazia lansării unor cărți-tezaur editate de Forumul Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Se­verin, prietenii Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla mi-au dăruit și câteva frumoase albume, intrate imediat în „caseta personală de valori sentimentale”. Azi voi da detalii despre albumul intitulat „Muzeul de locomotive cu abur Reșița”, pe care am avut bucuria să-l vizitez în urmă cu câțiva ani, dar despre care știam prea puțin.
Se știe că municipiul de pe Bâr­zava și-a câștigat o notorietate europeană, ca centru industrial producător de oțel, locomotive, șine de cale ferată, poduri, turbine și motoare etc. În 2021 s-au sărbătorit 250 de ani de la intrarea sa în istorie, când s-a aprins focul la primele două furnale, în 3 iulie 1771. În 2022 se împlinesc 150 de ani de la fa­bricarea primei locomotive cu abur la Reșița, dar și 100 de ani de la construcția Fabricii de locomotive și 50 de ani de când, în zona Triaj, s-a inaugurat un muzeu al locomotivelor.

Era 29 aprilie 1972 când s-a des­chis Expoziția în aer liber cu locomotive fabricate la Reșița. Prietenul și colegul (fost director de Bibliotecă la „Paul Iorgovici”) Nicolae Sârbu scria: „Cele 13 exponate, așezate pe postamente de marmură sau pe linii de cale ferată, printre ronduri de flori, au constituit, încă de la primul contact, o grăitoare lecție de istorie”.

La Reșița s-au produs 1.461 locomotive, de diverse tipuri și complexități, iar o parte din ele se păstrează acum în muzeu drept „argumente” ale acestei istorii speciale. Între acestea chiar prima locomotivă reali­zată la Reșița (botezată Resicza și numerotată cu cifra „2”, acesta fiind numărul ei de circu­lație). Numărul „1” aparține locomotivei „Szekul”, trimisă de la Viena, după modelul căreia s-au făcut alte trei: Resicza, Bogsan, Hungaria.
Din parcurgerea albumului am mai reținut câteva aspecte revelatoare din acest neobișnuit muzeu, care nu este o instituție în sine, ci un parc tehnologic, mai degrabă. Căci e singurul Muzeu din România fără mu­zeografi, obiectele expuse fiind doar... păzite!

- Cea dintâi cale ferată de pe teritoriul României de astăzi (Oravița-Iam-Baziaș), cu o lungime de 62,6 km a fost inaugurată la 20 august 1854.

- Aducerea locomotivei „Szekul” de la Viena la Reșița a urmat traseul Dunării până la Baziaș, apoi pe linia ferată de la Baziaș la Oravița, iar în final pe o plat­formă ad-hoc trasă de 36 perechi de boi între Oravița și Reșița.

- La 6 septembrie 1872 s-a desfășurat cursa inaugurală a primei locomotive cu aburi fa­bricate la Reșița, păstrată prin salvare de la casare la uzinele din Câmpia Turzii.

- Cea mai modernă locomotivă fabricată la Reșița a fost din seria 150.000 (1E), din care au fost produse și livrate 259 exem­plare.

- În toamna anului 1955 a ieșit pe poarta uzinelor reșițene locomotiva cu numărul 1.000.

- Demnă de menționat este și cartea „Istoria locomotivelor și căilor ferate din Banatul Montan” apărută la Editura „Timpul” din Reșița, în anul 2000, sub semnătura lui Dan Gh. Perianu.

P.S. Din păcate, între cele 16 locomotive din Muzeul în aer liber de la Reșița nu se găsește niciuna din seria 324.000, care mie mi-e cea mai dragă, deoa­rece pe o astfel de „minunăție” a slujit câteva zeci de ani tatăl meu, Teodor Ardelean, fochist la Depoul din Jibou!