Biblioteca de idei. Mere și cărți

Cei care au definit Biblioteca prin comparație cu Paradisul (pornind de la Seneca și Jorge Luis Borges) aveau în vedere densitatea de cunoaștere și sistemicitatea stocate în volumele de pe rafturile acestor Case ale Științei Umane. Dincolo de frumoasa metaforă epică se relevă, însă, în practică și alte dimensiuni specifice derivate din re­lațiile scriitor-bibliotecar-cititor, care pot conferi valențe mul­tiple bibliotropice. Înclinația spre lectură este una tot atât de „sfântă” ca și admirarea cerului de deasupra noastră într-o noapte înstelată care oglindește în chip sublim Creația lui
Dumnezeu. Iar deslușirea felului de a fi al fiecărui om prin prisma preocupărilor sale din sfera intelectului este una dintre bucuriile servitorilor de produse gnoseo.
Obișnuiesc, din când în când, să iau în obiectiv fișele electronice de lectură ale celor mai activi cititori ai Bibliotecii noastre alexandrine (cum a calificat-o, admirând-o, într-o seară lumi­noasă vrednicul de pomenire Petros al VII-lea, patriarhul Alexandriei și al întregii Africi). Marii intelectuali ai cetății sunt ușor de cuprins în compasul lecturografic. Orice apare nou în domeniul lor de excelență va fi accesat, evident, în eventua­litatea că nu au găsit lucrările respective sau că nu le-am pri­mit prin „schimb colegial profesional”. Dar avem și așa-ziși „cititori de rând” care vin în acest „paradis de înțelepciune” pentru a-și satisface plăcerile estetice fără pretenția de a le valorifica de la o „catedră” sau într-un câmp profesional. Sunt cei care se îndeletnicesc cu „lectura de plăcere”, căci cititul constituie și formă de relaxare, pe lângă virtutea sa supremă „îmbogățirea spirituală”.
Dacă, de exemplu, într-o fișă cu peste 200 de cărți citite des­coperi și romane de autori ro­mâni și străini, dar și cărți de eseuri, confesiuni, memoria­lis­tică, literatură științifică și de analiză sociologică etc. în­seamnă că ai în față un profil complex de lectură, care tră­dează o personalitate dinamică, angajantă, vectorizată spre dezvoltare mintală, spre cunoaș­terea altor lumi decât cele tangente existențial, spre des­chi­derea unor noi orizonturi și aspirații.
Mi-a căzut în mână zilele trecute un astfel de „inventar ope­rativ”. În ultimii trei ani, din sutele de cărți împrumutate poți identifica zeci de edituri, zeci de autori diverși și cel puțin douăzeci de domenii clasificabile. De la Soljenițîn, Vladimir Sorokin sau A. A. Zinoviev până la Julio Iglesias, Aldous Huxley, Knut Hamsun, Thomas Mann, Julian Barnes, Georges Simenon, Jonathan Coe sau Grigore Zanc. De la „Misterul cărții”, la „Pelé, Brazilia, fotbalul și… samba” sau „Isus Tămăduitorul”.
Cei doi sunt pensionari cu statut dublu, de orășeni de bloc și proprietari de casă la Țară și pământ agricol. Doamna a fost contabilă iar domnul lăcătuș-mecanic la mină. Se trag din Fânațe, unde au și o livadă foar­te frumoasă. De unde știu acest amănunt? Din gesturile pe care le fac de câte ori se bucură că pot ridica o carte „rezervată” sau poate pur și simplu pentru că se simt bine veniți în Para­disul numit Bibliotecă „înso­țiți” de câteva mere. Aduse la Pomul Cunoașterii. Sunt unici. E gestul lor ce trădează o magnitudine sufletească superbă. „Mere și cărți”! Nu trebuie spus mai mult de atât. Dacă așa au stabilit ei că trebuie să achite taxa de intrare în Paradis noi nu-i putem opri. Iar dacă am face-o, am știrbi din omenia lor funciară. Căci, deși toate sunt „gratis” între serviciile noastre, ei știu că „tot ce-i gratis e mult mai scump”! Și răsplătesc atitudinea colegilor mei prin mere frumoase, din groapă! Da, din groapă, pentru că acolo au amenajat ei „silozul de depozitare”.

Ce minunat este să poți să te simți în Paradis și să poți servi din Pomul Cunoașterii! Chiar de o faci la schimb cu mere!