Biblioteca de idei / Matematica – ştiinţă cerească!

Sunt tot mai convins că Bunul Dumnezeu a pornit Creaţia Sa formulând paradigme matematice şi punându-le la lucru, în consens cu alte algoritmuri de creştere şi dezvoltare, care au devenit apoi „coduri genetice”. Din acest motiv, pentru mine ştiinţele matematice au fost, de timpuriu, „sfinte”, ele dezvoltându-se pe măsura creşterii cunoaşterii umane şi datorită viziunilor geniale ale unor „intuiţionişti” ce şi-au depăşit cu mult „timpul lor” şi „timpul vremii lor”.

Mă gândeam la toate acestea cu mult mai mult profund decât pot exprima acum, vineri 19 februarie 2016, când în Aula Filialei Academiei Române Timişoara  Profesorul VASILE MARINCA, maramureşean prin origine, şi-a susţinut conferinţa „Metoda asimptotică homotopică optimală în studiul sistemelor dinamice neliniare”, prin care a marcat momentul accederii Domniei Sale, în decembrie 2015 în „corpusul” celui mai înalt forum ştiinţific şi cultural al Ţării.

Asculţi cu atenţie o expunere-demonstraţie despre căile prin care a fost rezolvată în chip matematic o dificultate din acelaşi domeniu. Acest fel de abstractizări, nu doar că depăşeşte pe cel filosofic, dar te poate încărca de „sarcini cognoscibile negative”. Adică, poţi realiza cât de multe nu ştii. E similar cu a asculta o slujbă religioasă într-o religie necunoscută şi o limbă necunoscută. Şi, totuşi, e ceva fascinant! Te simţi plimbat prin sfere înalte, ocrotite de operaţiuni matematice foarte complicate, memoria nu te ajută cu nimic, şi totuşi te bucuri să auzi cum literele greceşti sunt „sfinţite” cu „valori matematice”, pe care cunoscătorii le pricep, iar noi, profanii, jucăm rolul asistentului.

La sfârşit i-am mărturisit Profesorului Marinca această emoţie, dată, pe de o parte, de neştiinţă şi nepricepere, iar, pe de altă parte, de o anumită fascinaţie interioară certă, aducătoare de bucurii noi, necunoscute. Căci, alături de Profesor, de explicaţiile sale ce adevereau că Metoda Marinca reuşeşte în timp mai scurt şi cu mai puţine explicaţii de probă să demonstreze ceea ce şi-a propus, era şi o stare interioară sublimă.

Părea că suntem într-o luptă cu o Fiară Uriaşă, cu un Goliath contemporan, înarmat cu nu se ştie ce arme şi înveşmântat cu nu se ştie ce haine, dar David al nostru a găsit „cheia” şi a oferit „soluţia”. Aşa şi este, căci Metoda Marinca este citată de către cei mai mari matematicieni ai Planetei şi, chiar de n-am pricepe nimic noi, cei de rând, din sutele de pagini de „monografii” tematice, e foarte clar că aşa se reuşeşte în cele mai mari proiecte pe care Inginerii Terrei le pun azi în aplicare, după ce matematicienii găsesc soluţii, inventatorii brevetează optimizări iar arhitecţii schiţează noile „edificii”!

Aici sintagma „crede şi nu cerceta” se aplică. Da, pentru că noi trebuie să credem că cei ce au cercetat au găsit formulele corecte de „dezvoltare”, pe care numai matematica le poate da. Căci matematica este o „ştiinţă cerească”!