Biblioteca de idei / Marele etnarh

Ca unul care știe direct de la sursă situația românilor din sudul Basarabiei (… În anul 2014 am înființat Colțul Românesc la Universitatea B. P. Haşdeu din Cahul!), îmi permit câteva sublinieri tranșante. Aceste localități din fostele județe românești Cahul, Bolgrad și Ismail au fost mereu în bătaia vânturilor istorice și pe tabla de revendicări majore atunci când se încheiau războaiele în regiune. Astăzi românii din această zonă, deși sunt cu sufletul închinat spre românism, au de trăit realități crunte. Unii au ajuns fără voia lor în Ucraina, alții în Republica Moldova. Unii trebuie să învețe ucraineana, alții să deprindă rusa, după ce găgăuzii, popor de neam turcic, au trecut în această „tabără lingvistică”, căci la Universitatea din Comrat, Regiunea Autonomă Găgăuzia, principala limbă de predare este rusa!
Recent, la Catedrala Patriarhală din Bu­curești a fost hirotonit ca episcop al Basa­rabiei de Sud arhim. Veniamin Goreanu. Eparhia, care din punct de vedere canonic și istoric este succesoarea Episcopiei Cetății Albe-Ismail, a fost creată la 8 martie 1923, reactivată în 2001 și înregistrată în 2006. Prin aceasta, Mitropolia Basa­rabiei își extinde aria protectiv-spirituală și pentru creștinii ortodocși din aceste ținuturi bătute de soartă.
Aceste considerente sumare m-au determinat să-l numesc pe Preafericitul Daniel, inițiatorul acestui demers, un adevărat ETNARH. Căci, la mijloc nu e vorba doar de apărarea unui anumit spirit teologic, cât, mai ales, de ocrotirea sufletului românesc mistuit de istorii.
Pentru cei mai puțin familiarizați cu termenul, aproape uitat astăzi, voi face aici un scurt demers explicativ istoric și lingvistic. Marele istoric al Antichității Josephus Flavius îl numea cu formula etnarh pe conducătorul evreilor din Alexandria Egiptului. La fel, sub Demetrius II (1 Macabei 14:47), Simon era considerat etnarhul Iudeii. De aici sensurile cuvântului menționat au fost când extinse, adăugând și fixând, mai ales, prerogative de tip militar, când restrânse, considerând o persoană drept etnarh doar simbolic sau metaforic, pentru rolul său de mentor în relația dintre o populație  dominată și stăpânitorii săi „străini de neam”. Pentru prima situație lexemul etnarh (comandat al unei etnarhii) se folosea în sensul de „conductor de provincie”, atât în Imperiul Roman, cât și, ulterior, în cel Bizantin și Otoman. De altfel, etnarh provine din grecescul etnarchea, cu sensul de guvernator, și îl întâlnim și în Sfintele Scripturi la 2 Corinteni 11:32, iar sensul său avea conotații militare, fiindcă desemna o persoană care comanda o garnizoană (în pasajul biblic fiind vorba de Aretas IV, regele din Petra, care i-a îndemnat pe evrei să-l aresteze pe Apostolul Pavel!).
Peste câteva secole și în alte contexte geografice Curtea Imperială din Viena
l-a considerat pe mitropolitul Andrei Șa­guna drept „etnarhul românilor din Im­periu”, pe vremea când acesta îndeplinea și funcția de senator în Camera mag­na­ților. La scurtă vreme și Miron Cristea, episcop de Caransebeș și apoi primul patriarh al României Mari, a fost etichetat cu apelativul etnarh.
Se pare că, după trecerea mai multor decenii și a patru mandate de patriarh, întâi-stătătorul de azi al Bisericii Orto­doxe Române, merită acest titlu, pentru râvna cu care slujește nu numai arealul statal românesc, ci și cauza menținerii în stare de sănătate a sufletului românilor dinafară!
Sic erat demonstrandum!