Biblioteca de idei / Mare e Grădina Cunoaşterii!

Drumurile Cunoaşterii sunt foarte ramificate, iar meandrele demersurilor noastre sunt greu de decelat. Iată un exemplu de „întâmplare pro”.

Sub îndrumarea „metodică” a Excelenţei Sale Neagu Udroiu, Ambasadorul României în Finlanda, am cutezat o nouă vizită în ţara care ne este nouă, bibliotecilor publice, model absolut. Era în anul 2005. Timp de o săptămână am colindat biblioteci de toate felurile, dar şi muzee, arhive, centre de documentare…

Mai fusesem în 2002 la un Congres Mondial pe tema construcţiilor de biblioteci şi mi se deschisese apetitul pentru „sfera nordică”. Evident că, după cele două incursiuni de prospectare culturală, aveam deja plămădite, atât „liste” de „modele”, cât, mai ales, de personalităţi cardinale din diverse domenii mai puţin cunoscute la noi. Alvar Aalto, Urho Kekkonen, Martti Ahtisaari, Mikael Agricola, Elias Lönnrot, Mika Waltari, Jean Sibelius. Dintre toate aceste nume, prinsesem cu adevărat aderenţă la figura ilustră a militarului (mareşal) şi omului politic (regent şi apoi preşedinte al Finlandei) CARL GUSTAF EMIL MANNERHEIM. În anul 2004 acesta fusese desemnat de către popularul show de televiziune „Suuret Suomalaiset” (Mari finlandezi) „Cel mai mare finlandez”, din toate timpurile. Am cercetat toate sursele din limba română accesibile şi am început o bibliotecă de „fişe” adecvată. Dar surpriza de Cunoaştere a venit doar peste câţiva ani. La Editura „Cetatea de Scaun” din Târgovişte, în anul 2010, a fost publicată lucrarea Baron Carl Gustaf Emil Mannerheim. Jurnal pe frontul românesc (1916-1917), îngrijită de dr. Silviu Miloiu, cu un cuvânt înainte semnat de doamna Irmeli Mustonen, ambasador al Finlandei la Bucureşti.

Cartea mi-a luminat aspecte inedite, mai ales referitoare la perioada în care Mareşalul se afla în fruntea unei divizii ruseşti, a 12-a Cavalerie, iar mai apoi conducea un grup de divizii pe frontul românesc. Dar şi mai minunat este faptul că Mannerheim a ţinut un jurnal de front, din care astăzi putem „vedea” cum „ne-a văzut” atunci marele comandant militar din Nord. Şi putem afla elemente mai puţin ştiute despre situaţii concrete (ex. trădarea col. Sturdza...). Sau putem identifica taine noi!

Mă gândesc adesea ce minunat se construiesc destinele oamenilor. Bunicul lui Mannerheim a fost om de ştiinţă, fiind membru în trei academii ale lumii (Rusă – 1827; Finlandeză – 1838; Suedeză – 1852), iar tatăl său, om de afaceri şi scriitor. Meritele pedagogice ale tatălui său au fost numeroase, dar dintre toate e de reţinut „metodica” învăţării limbilor străine de către fiul său! În fiecare zi a săptămânii, Carl Gustaf Emil trebuia să converseze într-o altă limbă străină!!!

La Muzeul Mannerheim din Helsinki am văzut expusă cheia Cetăţii Hotin. Pentru această cetate, Ştefan cel Mare a depus cele mai mari eforturi militare şi diplomatice. Iată un subiect nou de cercetare: „Cel mai mare finlandez”, are cheia „celei mai importante cetăţi” aparţinând „celui mai mare român”!