Biblioteca de idei. Maramureșul în revista de turism „The Robelo’s, Summer, 2022”

Colegii mei de la Bibliotecă (Ioan Vlad Bondre, Angela Simionca și Valentina Rotaru) au semnalat în 10 august a.c., în publicația electronică „e-Bibliotheca septentrionalis”, pre­zența în colecțiile noastre a revistei „The Robelo’s” sau „Romanian Best Location”, care își propune să contribuie la realizarea unei experiențe autentice pentru oaspeții care ne vizitează zonele cele mai semnificative și mai impresionante din țara noastră. Aceasta se distribuie gratuit, iar noi am beneficiat de câteva exemplare prin bunăvoința inginerului Tudorel Ilie, fotograf, promotor, animator, realizator de evenimente culturale „rare”, care semnează și un articol despre Castelul Lónyai din Medieșul Aurit, destul de puțin cunoscut de către contemporani, dar celebru prin istoria sa, valorile deținute, evenimentele derulate, inclusiv prin felul în care a trecut pe aici tăvălugul istoriei peste „cel mai poleit castel”, „la un pas de colaps” și „la mila istoriei”.

În cele 116 pagini, cu o calitate tipografică ireproșabilă, citim un interesant interviu cu academicianul și istoricul de artă Emil Răzvan Theodorescu, despre patrimoniul cultural român, intitulat „Apar tot mai mulți investitori privați preocupați de patrimoniu. Jos pălăria!”, nelipsind din materialul dialogal nici referirile la Maramureș; discuția cu Andreea Esca („Haos, Reguli și Democrație”); prezentarea „Rhodos, insula lui Helios”; editorialul lui Dragoș Anastasiu, fondatorul revistei („România are de toate!”); advertorialul „Singureni Manor sau despre la joie de vivre” (descrierea liniștii de la Singureni, Giurgiu, antrenată elegant cu pădurea și exemplarele spectaculoase de cai din rasa pur sânge arab. „Paradisul cailor” – peste 140 este o raritate chiar și pentru „cunoscători”, iar concluzia ziaristei Raluca Hatmanu – „Singureni Manor e singurul univers de care ai nevoie când nu te mai poți conecta la tine însuți” îmi pare atât de sapiențial inspirată încât aș prelua-o ca sintagmă definitorie.

Nu mi-am propus să ofer refe­rințe despre toate articolele, excelente în substanța lor și bine inspirate atât în fixarea destinatară cât și în raza de incidență turistic-culturală românească. Nu voi putea însă trece cu vederea materialul scriitoarei Zenaida Farcaș, care prezintă istoria Castelului Teleki Géza din Pribilești, Maramureș. Construit în stil neorenascentist la sfârșitul secolului al XVIII-lea și înconjurat atunci de un parc în suprafață de peste 16 hectare, castelul „a îndeplinit pentru familia nobiliară maghiară Teleki Géza – fost scriitor, om politic și ministru de interne maghiar – rolul de reședință de vară”. Naționalizată în 1949, clădirea a fost sediu CAP, cinema și depo­zit de cereale. Meritoriu devine faptul că actualul pro­prietar este Consiliul Județean Maramureș, care își propune să renoveze mica citadelă din fonduri europene.
Absolut remarcabil este și calupul ce îl oglindește atitudinal și fotografic pe Vasile Șușca din Săcelul Maramureșului. Un mare artist, un om șugubăț, scos din chingile inhibiției, hâtru, care s-a aventurat etnografic și artistic într-un univers pe care îl stăpânește cu suveranitate.
Titlurile și subtitlurile („Atelierul de măști”, „Poartă mască”, „La mine cine vine, vine ca turist și pleacă ca prieten!”), complinesc un reportaj-interviu atrăgător prin stil și adresă, ținta revistei fiind a-l face pe spectaculosul meșter popular un om special, croit pentru a masca și a demasca ascunzișurile din relief, anatomic, dar și fire, viețuire, conviețuire și ... conservare, semne, simboluri, sem­nificații, puse hotărât în slujba hilarului care consolidează Binele, Adevărul și Frumosul prin acest tip de artă.

Mulțumim, Tudorel Ilie!
Mulțumim „The Robelo’s”!