Biblioteca de idei / Limba română la Muzeul Tehnic din Viena

Marea capitală culturală permanentă a Europei, Viena, aşezată privilegiat sub beneficiul de protecţie al unei istorii imperiale cu adevărat grandioase, oferă tuturor vizitatorilor satisfacţii, indiferent de vârstă, limbă sau origine, nivel de cultură sau pretenţii intelectuale...

Din dorul de cunoaştere am poposit zilele trecute la Muzeul Tehnic. O clădire monumentală, situată nu departe de celebrul Schönbrunn, adăposteşte o bogăţie de exponate din domeniile cunoaşterii, industriei grele, căilor ferate, energiei, altor transporturi (auto, navale, aeriene...), mergând pe firul invenţiei până la instrumentele muzicale, ceasurile cu cuc, industria tipografică şi media, spectometre, convertiri electrice ş.a.m.d.

Impresionează nu numai piesele expuse (automobile, locomotive, turbine, unelte, scule, instrumente de putere etc.), cât, mai ales, modul în care muzeul îi primeşte pe „cei mici”, cu simulatoare, machete, exersoare şi alte formule aplicative, cu scopul de a le trezi atenţia, a le cultiva respectul pentru descoperirile tehnice şi, în final (de ce nu?!) a le stimula creativitatea. Am putea spune că este un „muzeu al inventicii” cu adevărat! Un muzeu al educaţiei complexe pentru viaţă! Un muzeu super-educativ!

Cea mai mare satisfacţie personală am avut-o admirând expoziţia de maşini de scris. Aici rula un film în limba engleză, realizat de către Pavel Brăila, român originar din Chişinău, care locuieşte şi munceşte la Berlin şi Chişinău. Iar cele 18 maşini de scris aveau fiecare câte o coală de hârtie conţinând texte în diferite limbi, adaptate la ideea utilităţii acestei mici, dar importante invenţii. Limba majoritară este cea română, reprezentată de exponenţi din Chişinău (Silvia Condraţchi, Nicoleta Eisinescu, Alexandru Vakulovski, Ovidiu Ţichindeleanu ş.a.) sau Raluca Voinea din Bucureşti! Minune mare, minune rară. Fiorul de mândrie naţională autentică, trăit aici în Muzeu la vederea limbii române în această poziţie privilegiată poate compensa multe din decepţiile venite spre inimă în ultimele zile fie din „interiorul” canalelor de televiziune „naţionale”, fie dinspre „faptele” conaţionalilor „supravieţuitori” prin Londra sau Paris.