Biblioteca de idei / Lecturile ne fac mai buni!

Lecturile ne fac servicii imense pentru împrospătarea memoriei. Cu toate că citesc mereu cu pixul și notesul aproape, uneori volumul de informații stocate îmi joacă feste. Prin ’99 mi-a ajuns în pro­xi­mitatea cercetărilor un articol din „Luceafărul Românesc” ce apare în SUA, datat martie 1998, în care se face mențiunea că maestrul Gheza Vida i-ar fi sculptat în lemn o poartă în stil ma­ra­mu­reșean activistului comunist Cons­tantin Doncea, fost primar al Bucureș­tiului și ministru al construcțiilor. Un caz interesant, un destin aparte! Un fiu de țăran ajunge lăcătuș mecanic și se implică alături de comuniști în anul de „curbură” 1933. Este întemnițat, dar evadează. Ajunge în Spania ca voluntar în Brigăzile Internaționale Roșii, unde îl întâlnește pe Gheza Vida. Între 1941-1945 lucrează în cadrul Internaționalei a III-a, alături de Ana Pauker, Vasile Luca și Valter Roman. Întors în Țară, ca om al Moscovei, Constantin Doncea primește funcții foarte înalte. La moartea sa au rămas familiei bunuri imense printre care foarte multe tablouri, icoane, obiecte de numismatică, filatelie, bron­zuri și statuete etc.

Mai citisem despre acest comunist „versat” care, după ce confisca de la proprietari („burghezi” sau „moșieri”) obiecte de artă, le… împușca! Căci în acest fel, dacă ar fi fost prins de „Securitate” sau „Partid” ar fi putut susține că nu e de acord cu ele! Dar „hoțul de artă” le-a știut valoarea și le-a păstrat. Partidul l-a somat să doneze valorile sale unui muzeu. C. Doncea s-a descurcat și cu această provocare, astfel că la moartea sa, în 1973 se constată o „avere plastică” remarcabilă.

… Lecturile ne fac servicii. Fundația Culturală Memoria, Filiala Argeș, în frunte cu prof. univ. dr. ing. I. Popa mi-a oferit în dar cartea lui Aurel Sergiu Marinescu „Aspecte românești reflectate în articole publicate în exil”. După ce am citit-o m-am simțit luminat. Autorul acelui articol din America era chiar A. S. Marinescu. La paginile 224-228 este redat articolul său din „Luceafărul Românesc”. Constantin Doncea este etichetat „bădăran”, „incult”, „huligan”. Soția lui, care încerca să-și redobân­dească „proprietățile artistice”, este la rându-i încondeiată cu causticitate…

… Da, lecturile ne ajută în plus-cu­noaștere. Dar ne fac și mai buni. Per­sonal, consider că „huliganul aventurier”, cum îl numește A. S. Marinescu pe Constantin Doncea, prin tertipurile sale de activist-șmecher a salvat de la distrugere sute de opere excepționale însu­șindu-le pentru sine! Căci ele au ajuns apoi prin jocul sorții unde trebuie. Sau era mai bine dacă generalul Constantin Doncea le-ar fi ars sau dat la topit?!