Biblioteca de idei / Lăudăm pe Iisus!

Eram la Ludźmierz în Polonia, la Zilele Goralilor – cea mai mare sărbătoare de primăvară a „muntenilor” care se revendică din vechiul mare neam al valahilor. Sunt cercetători pe la Iaşi şi Suceava care scriu că goralii se trag din păstorii moldoveni sau bucovineni ai secolelor anterioare. Sunt alţi cercetători pe la Bucureşti, Cluj-Napoca, Sibiu sau Braşov, care susţin că, prin procesul „transhumanţei”, goralii provin din ciobanii sibieni. În urmă cu doi ani o organizaţie poloneză a iniţiat deplasarea a 600 de oi din Rotbav (Braşov) până la Zakopane, în Polonia. Aşa s-au întâlnit ţurcanele româneşti cu ţurcanele poloneze, botezate în grai local „vlaska”, adică „vlăheşti”!

Nu sunt nici etnolog versat, nici antropolog autorizat şi nici filolog înverşunat, dar mă plimb cu lejeritate peste aceste domenii de cunoaştere atât de fascinante. Eram la... Ludźmierz. Când am intrat în Sala Podhalană, acolo erau circa 20 de „soli” ai Bucovinei în frumoasele costume cu cojoace fără de pereche. I-am salutat cum se cuvine: „Lăudăm pe Iisus!”. Mi-au răspuns ferm: „Bună ziua!”. Peste circa o oră, polonezul-goral Piotr Cohuţ rostea de la microfon salutul său pentru sutele de „gorali” din sală: „Iisus Hristos să fie lăudat!”. Şi sala a răspuns în cor: „În veci! Amin!”.

M-am apropiat într-o pauză a spectacolului de delegaţia bucovineană şi am întrebat: „Ştiţi cum se salută goralii?”. Mi-au răspuns că nu ştiu acest lucru. Am completat, iniţial: „Aşa cum a făcut-o prietenul vostru şi al nostru, Piotr”. „Dar noi nu înţelegem limba poloneză...” – au menţionat scuzabil glăscioarele „Ţării Fagilor”. „Nici nu e nevoie!” – am continuat. Şi aşa este. Limba este o formă de comunicare foarte bine întemeiată pe „simţul” ei special. Limbile se aseamănă. De altfel, Piotr Cohuţ salutase în latină, aşa cum se face la romano-catolici. Şi tot în latină se şi răspunde.

A fost un moment de istorie ce mi-a certificat că Piotr cu soţia sa Maria şi „colegii” lor gorali au dreptate. Ei se revendică originar... din Maramureş. Ţinutul în care salutul despre care am vorbit este întotdeauna „sfânt”. Dar, de fapt, este şi „iniţial” şi „iniţiatic”. Goralii îl mai păstrează. Şi chiar dacă ar părea un element „periferic”, El îşi păstrează Forţa. Forţa Expresiei, care este un argument de forţă. În lingvistică, în etnologie, în antropologie. Quod erat demonstrandum!