Biblioteca de idei. Lanțul lui Solomon Marcus

Deși „umanist” prin formarea profesională și vocațională, matematica mi-a fost întotdeauna aproape, în imperiul satis­fac­țiilor intelectuale, și chestiunea aceasta este nonparadoxală. Înclinația liceală spre această știință a rodit pe filierele cu­noașterii prin filosofie, mai ales pentru faptul că filosofia fără matematică este nidicolă, iar matematica fără filosofare este neterminată.
Am făcut aceste precizări pentru prietenii acestei rubrici, spre a-mi înțelege „tableta” de azi, care se vrea un omagiu pentru Solomon Marcus. L-am citit, deoarece un om cu apetit cultural nu-l poate ocoli. L-am întâlnit la Academia Română la sărbătorirea vrednicului de pomenire acad. Ionel-Valentin Vlad și pentru că i-a plăcut discursul meu din Aulă, la agapa frățească ce a urmat a dorit să ne cunoaștem. Îl mai văzusem în acel spațiu sacru al „nemuritorilor români” și nu-mi puteam explica maximitatea atenției sale. M-a interogat exemplar și meticulos cu privire la legăturile „sinergice” ale academicianului Vlad cu Maramureșul și i-a reproșat pe loc acestuia faptul că n-a știut atâtea detalii.
Întâlnirea a avut caratele mira­bilității și admirabilității! Trei bărbați se duelau în ce știu mai adânc și mai bine despre Dragoș și Bogdan, despre Mihalyi de Apșa, dar, mai ales, despre originile maramureșene ale familiei năsăudene Moisil, chestiune care te pune într-o stare septentrională de vibrație fără egal.
Invitat la Sighet de Ana Blandiana și poftit să cuvânteze, Marcus i-a provocat gazdei o frază absolut memorabilă: „Solomon Marcus face parte dintre acele personalități cu care te simți bine să fii contemporan, pentru că simpla lor prezență în aceeași epocă și în aceeași țară este o formă de încurajare”.
Am regăsit pasajul într-un text al poetei încredințat Editurii Spandugino („Întâlniri cu/ meetings with SOLOMON
MARCUS”). Volumul a adunat mai multe mărturii din partea celor care s-au întâlnit, în diferite împrejurări cu Solomon Marcus. Sunt 450 de răspunsuri la provocarea inițiatorilor-coordonatori (Lavinia Spandonide și Gheorghe Păun), iar cele 934 pagini ale volumului I și cele 892 pagini ale volumului II constituie un COMPLINIU DE VIAȚĂ. Îi mulțumesc celebrului matematician maramureșean Vasile Berinde pentru dăruirea acestei cărți (ediția a II-a, 2011) și, subiectiv cum sunt, mărturisesc că textul Domniei Sale este cel mai interesant. Căci băimăreanul nostru povestește ce făcea academicianul Marcus în zilele petrecute cu echipa mara­mureșeană la Congresul In­ter­național de Educație Mate­ma­tică de la Copenhaga (4-11 iulie 2004). O săptămână obositoare în care venerabilul Marcus a dovedit că întrece în energie și vioiciune pe toată lumea. Mai mult, vizita toate standurile, iar la pavilionul rusesc care a beneficiat de un spațiu de expunere și de dotare proporționale cu dimensiunile acestei țări, organizatorii ofereau tot felul de jocuri matematice. Unul dintre acestea – povestește Vasile Berinde – cerea să ghicești câte boabe de fasole sunt într-un borcan. Cel care spunea cea mai apropiată valoare de numărul real de boabe de fasole puse în acel vas, câștiga premiul pus la bătaie, de obicei tot un obiect sau joc matematic. Solomon Marcus a câștigat concursul și a primit un lanț roșu cu 20 de verigi, alternativ una închisă și alta ce poate fi desfăcută, lanț care poate fi asamblat în diferite moduri, pentru a obține tot felul de configurații interesante. „A dăruit lanțul fiicelor mele … De atunci lanțul lui Solomon Marcus, pentru că acesta îi este numele la noi în familie, are un loc special în casă. Este expus pe un perete ca și cum ar fi un trofeu de vânătoare”.
Și eu expun aici câteva gânduri despre tableta scrisă pentru Solomon Marcus de prietenul meu Vasile Berinde tot în aceeași rațiune. Este o mărturisire ca un trofeu de bună cunoaștere între doi oameni care s-au prețuit reciproc foarte mult, iar amintirile cu acesta nu trebuie uitate.