Biblioteca de idei / Ion Onuc Nemeş – „ASTRA în satul meu”

Când a ieşit de sub tipar cartea lui Ion Onuc Nemeş „ASTRA în satul meu” (Editura „ASTRA Museum”, Tipar Honterus Sibiu, 2015), autorul a dăruit lucrarea într-o formulă inedită. A primit gratuit câte o carte fiecare familie din satul său natal – Sâncraiul Almaşului, din Sălaj. Apoi, fiecare salariat al Bibliotecii Judeţene ASTRA din Sibiu, unde cărturarul a slujit instituţia din postul de cea mai mare servitute publică  - director - timp câţiva ani.

Ani buni, cum se spune, dar, în fapt, chiar foarte buni, marcaţi de inaugurarea Corpului B (biblioteca nouă), de momentele faste ale anului 2007 (Sibiul – Capitală Culturală Europeană) şi de alte făptuiri remarcabile. Şi, tot aşa, în aceeaşi logică algoritmică, colegii de la „Tribuna Sibiului”, de la revista „Transilvania”, ziarişti din Sălaj etc., după cum sunt menţionaţi în „tabula gratulatoria” pe care Ion Onuc Nemeş o ţine la sufletul său.

Mă bucur să mă număr printre cei „aleşi” de cărturarul cel luminat al ASTREI, care, într-un beneficiu de contemporaneitate, mi-a fost coleg timp de mai bine de doi ani (1972-1974) la ziarul judeţean „Năzuinţa” din Zalău, perioadă din care amintirile culturale domină copios registrele amintirilor noastre comune. „Închin această carte memoriei ASTREI, părinţilor şi bunicilor mei, oamenilor satului în care m-am născut” – este textul imprimat pe Pagina înscrisului cel mai notabil dintre cele „prefaţatoare” („Precuvântare”, „Prefaţă la o carte despre înaintaşi, lideri locali şi mulţime de popor”, „Precizări”, „O privire în trecutul ASTREI”, „ASTRA în România şi dincolo de graniţe”).

Iar în Corpusul primului Capitol din acest Complinium sentimental - vocaţional („Cuvânt de Închinare, Sat natal”), primul alineat este cu adevărat un text axiomatic fundamental: „Nu te poţi dezrădăcina cu totul de satul natal. Poţi scoate omul din sat, dar nu poţi să scoţi satul din om”.Cât adevăr într-un enunţ iniţiatic atât de simplu! Satul Sâncraiul Almaşului, de la mejda Sălajului cu Clujul, care pe vremea de vârf a ASTREI chiar ţinea de aria culturală a metropolei transilvane şi care îi poartă şi acum memoria în sfinte documente de prin credenţuri, a fost o oază exemplară de românitate activă şi de culturalitate militantă. Iar ziaristul, scriitorul, pictorul, bibliotecarul, animatorul ION ONUC NEMEŞ a rămas toată viaţa lui într-o „poziţie de închinare” faţă de acest sat, faţă de toate satele cunoscute, faţă de satul românesc pe care nu trebuie să-l lăsăm să se risipească. Nici în fapt şi nici în inimile noastre.