Biblioteca de idei / In memoriam Vasile Ilica

În viaţa aceasta pământească, Omul nu poate dobândi decât două lucruri esenţiale: „Un nume bun la Domnul!” şi „Un renume printre oameni!”. De fiecare dată când cei din proximităţile noastre se săvârşesc din această viaţă şi îşi încep călătoria spre ceruri, ne gândim şi la aceste „două lucruri esenţiale”. Ceea ce este firesc şi chiar necesar. Şi pentru că unul dintre aceste două elemente este greu decelabil, „Un nume bun la Domnul!” fiind apreciat de către „autorităţile cereşti”, ne vom referi în acest panegiric doar la „renumele printre oameni”.

VASILE ILICA ar fi împlinit peste câteva zile 91 de ani. O vârstă rară şi un destin încărcat cu toate „încercările” pe care le parcurge un om împlinit. O viaţă aşezată cardinal sub zodia „bunelor faceri” şi ale marilor bătălii pentru instaurarea Binelui.

Noi, cei de la revista „Familia română”, îi datorăm cea mai mare recunoştinţă. Din anul 2008, această publicaţie culturală pentru românii din toate zările, care astăzi a devenit cea mai importantă revistă de acest gen, apare la Baia Mare. Dar noi, cei ce astăzi trudim pe acest teren sfânt al Naţiei Române, nu putem uita nici de iniţiativa orădeană a regretatului dr. Constantin Mălinaţ, care a dorit să apară o publicaţie specială pentru românii din jurul României, dar nici de ideea providenţială a venerabilului veteran de război, bucovinean şi bihorean în aceeaşi măsură, care a propus acest nume ce s-a dovedit în timp generos ca sens sintagmatic şi protectiv ca arie paradigmatică. Da, „Familia română” sună magic şi magnific, coeziv şi imaginar totodată, dar şi comprehensiv şi asertoric, sau protectiv şi animatoric.

În urmă cu aproape un an, împreună cu prietenii noştri foarte apropiaţi, Tiberiu Morar şi Lucian Silaghi, l-am vizitat pe Vasile Ilica în apartamentul său încărcat de bibliografii tematice. Lângă noi stătea, nu un nonagenar obosit de cursul lung al vieţii, ci un destoinic luptător pentru cele mai mari cauze ale Neamului Românesc. Aşa l-am privit întotdeauna şi aşa era, căci pentru Vasile Ilica, viaţa avea doar calitatea de jertfă şi timpul nu putea fi lăsat să curgă în ritmurile lui, uneori, comode.

Vasile Ilica făcea parte din stirpea notabilă a marilor bărbaţi, care fac istorie şi care ştiu şi cum trebuie să curgă Istoria pentru a face viaţa consângenilor noştri mai bună. Nimic pentru Sine, totul pentru Neam. Iar versurile lui George Coşbuc: O luptă-i viaţa; deci te luptă, i-au stat şi de temei şi de căpătâi, şi la nesomn şi la tihnă măruntă, căci oamenii adevăraţi şi „simţitori pentru Patrie” nu-şi permit să doarmă niciodată pe săturate, pentru ei zilele şi nopţile sunt perioade egale în care sufletul este „la post”.