Biblioteca de idei / ICR – aducere la matcă!

Zarva iscată în jurul Ordonanţei care reglementează trecerea Institutului Cultural Român în subordinea Senatului a întrecut aşteptările. Se pare că liderii USL, care vorbeau de „îndreptarea păcătosului” şi nu de „moartea lui” , n-au cunoscut cât de mare poate fi „cuibul de vipere” ce s-a aciuat în jurul lui H.R. Patapievici.

Urmărind, încă de la înfiinţare, activitatea Fundaţiei Culturale Române (devenită ulterior ICR), nu pot să nu observ că instituţia în sine a fost şi este foarte necesară. Desigur, în memoria faptelor petrecute sub această egidă, rămân cu prioritate cele organizate de către acad. Augustin Buzura, căruia trebuie şi azi să-i mulţumim pentru o serie de iniţiative lăudabile, inclusiv Cursurile de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească, derulate ani la rând în Baia Mare şi Maramureş, despre care renumitul gazetar Gheorghe Pârja a scris nenumărate articole şi două cărţi remarcabile („Dialoguri în Centrul Europei” vol. I şi II).Din faptele lui HRP nu ţin minte nimic. L-am întâlnit în Spania, în momentele în care voiam să edific o bibliotecă românească acolo, şi a trebuit să fac ... patru! De bucurie, doamna ambasador Maria Ligor, care nu mai întâlnise o astfel de „jertfă de suflet”, a organizat pentru mine o recepţie specială. Prezent atunci la Madrid ca să-şi lanseze o carte de-a sa („Omul recent”), tradusă în limba spaniolă, HRP s-a autoinvitat la această recepţie. Când i s-a spus că nu se poate, pentru că aceasta este dată în onoarea unui ctitor de biblioteci româneşti în Spania (Salamanca, Alicante, Coslada şi Alcala de Henares), HRP s-a mâniat foc şi a ameninţat cu „represiuni”.

Mi-am pus problema atunci de ce n-a întrebat HRP cine e „individul” care face patru biblioteci în Spania! Dar mi-am pus-o degeaba. Pe HRP l-a interesat mereu „altceva” decât zidirile de suflet întru fiinţa românească, aici şi pretutindeni, unde românii au reuşit să ajungă, cu scopul de a-şi asigura existenţa.

Mă bucur că după mai bine de şase ani, de când tot strig precum Ioan în pustiul Iudeii, s-au trezit şi confraţii mei întru politică naţională, în principal Crin Antonescu, Victor Ponta, Mircea Diaconu, şi încearcă să aducă la normalitate una dintre cele mai importante instituţii culturale ale statului român, „căzută” în maximă aservire băsesciană!